Ziua 1 – Ellen White și mesajul de la 1888

Biblia este clară și Ellen White a înțeles că este absolut esențial pentru orice creștin să înțeleagă și să experimenteze neprihănirea atribuită (sau îndreptățirea) lui Hristos și neprihănirea împărtășită (sau sfințirea) Lui.

Îmbrăcată în armura neprihănirii lui Hristos, biserica va intra în lupta ei finală. “Frumoasă ca luna, curată ca soarele, și cumplită ca o oștire sub steagurile ei” (Cântarea cântărilor 6, 10), ea trebuie să meargă în toată lumea, biruitoare și ca să biruiască.” Profeți și regi, p. 725

În ziua încoronării lui Hristos, El nu va recunoaște ca fiind al Său pe niciunul care mai are vreo pată sau zbârcitură sau orice altceva de felul acesta. Dar credincioșilor Săi, El le va da cununi de slavă nepieritoare. Cei care nu au dorit ca El să domnească peste ei Îl vor vedea înconjurat de mulțimea celor răscumpărați, fiecare dintre ei purtând semnul „Domnul, neprihănirea noastră.” Maranatha: Domnul vine, p. 39

Numai pe măsură ce poporul lui Dumnezeu va fi „îmbrăcat în neprihănirea lui Hristos”, ei vor fi împuterniciți să fie biruitori împotriva lui Satana și a oștirii lui. Numai acei oameni care sunt fără „pată sau zbârcitură”, fără vreun păcat cunoscut în viața lor, vor primi „cununi de glorie nepieritoare”. Cum devin ei fără „pată sau zbârcitură?” Neprihănirea lui Hristos strălucește în și prin ei. Ei știu din experiență ce înseamnă să declari „Domnul, neprihănirea noastră”.

Neprihănirea lui Hristos

„Domnul neprihănirea noastră” este chiar mesajul pe care Dumnezeu l-a transmis bisericii noastre prin Jones și Waggoner în 1888 și în anii care au urmat. După 1888, Ellen White însăși a scris multe despre importanța neprihănirii lui Hristos.

Neprihănirea lui Hristos reprezintă două experiențe importante din viața credinciosului. Prima se numește îndreptățirea, care este atribuită vieții păcătosului pocăit. Ellen White scria :

Prin credință, el (credinciosul care se pocăiește) poate prezenta înaintea lui Dumnezeu meritele lui Hristos, iar Dumnezeu pune ascultarea Fiului Său în dreptul păcătosului. Neprihănirea lui Hristos este acceptată în locul eșecului omului, iar Dumnezeu primește, iartă și îndreptățește sufletul pocăit, îl tratează ca și cum ar fi neprihănit, și îl iubește așa cum îl iubește pe Fiul Său. În felul acesta credința este socotită ca neprihănire.” The Review and Herald, 4 noiembrie 1890

Scriind despre neprihănirea lui Hristos care se manifestă în viața credinciosului, care este aspectul de sfințire al neprihănirii prin credință, Ellen White a declarat:

Sfințirea sufletului prin lucrarea Duhului Sfânt este sădirea naturii lui Hristos în natura omenească. Este harul Domnului nostru Isus Hristos dat pe față în caracter și harul lui Hristos pus în aplicare prin faptele bune. În felul acesta, caracterul este schimbat din ce în ce mai mult în asemănare cu chipul lui Hristos, din punct de vedere al neprihănirii și al adevăratei sfințiri. ” Solii alese 3 ,  [1894], p. 105

Petru a declarat că însăși natura lui Hristos este implantată în credincios de Duhul Sfânt prin intermediul promisiunilor lui Dumnezeu (2 Petru 1:4). Fiecare credincios botezat cu Duhul Sfânt îl are pe Hristos trăind în el. Dacă credinciosul le cere și are credință în promisiunile lui Dumnezeu, Hristos își va trăi viața Lui neprihănită în el. Credinciosul va experimenta atunci biruința lui Hristos asupra ispitei și asupra păcatului, deoarece este Hristos cel care trăiește biruința Sa în viața creștinului. Aceasta este sfințirea, care este împărtășită credinciosului atunci când își pune credința în Hristos pentru a primi „după plăcerea Lui, și voința și înfăptuirea ” (Filipeni 2:13).

Cel care încearcă să ajungă în cer prin propriile sale fapte în respectarea legii încearcă o imposibilitate. Omul nu poate fi mântuit fără ascultare, dar lucrările lui nu ar trebui să fie ale lui însuși; Hristos ar trebui să lucreze în el voința și înfăptuirea, după voia Lui.” Review and Herald, 1 iulie 1890

Ellen White rezuma în felul următor îndreptățirea și sfințirea:

Îndreptățirea prin care suntem iertați ne este atribuită; îndreptățirea prin care suntem sfințiți ne este împărtășită. Prima reprezintă recomandarea noastră pentru cer, iar cea de-a doua ne face să fim potriviți pentru cer.” The Review and Herald, 4 iunie, 1895.

Esența mesajului lui Jones și Waggoner

Aceste învățături despre neprihănirea atribuită și împărtășită a lui Hristos au fost chiar în centrul mesajelor lui Jones și Waggoner despre îndreptățirea prin credință. Ellen White a susținut cu tărie învățătura lor despre acest subiect.

În marea Sa îndurare, Domnul i-a trimis poporului Său o solie foarte prețioasă prin frații (E. J.) Waggoner și (A. T.) Jones. Această solie a fost vestită pentru a-L evidenția și mai mult pe Mântuitorul înălțat, jertfa adusă pentru păcatele lumii întregi. Ea a prezentat îndreptățirea prin credința în Cel ce S-a pus chezaș pentru noi și i-a invitat pe oameni să primească neprihănirea lui Hristos, care se dovedește prin ascultarea de toate poruncile lui Dumnezeu.” Evenimentele ultimelor zile, p. 200

De ce era nevoie de mesajul de la 1888

De ce era nevoie de acest mesaj în 1888? Ellen White scria :

Mulți L-au pierdut din vedere pe Domnul Isus. Ei aveau nevoie să li se îndrepte privirile spre Persoana Sa divină, spre meritele Sale și spre iubirea Sa neschimbătoare față de familia omenească. Toată puterea este dată în mâinile Sale, ca să le poată împărți oamenilor daruri bogate, împărtășindu-i omului neajutorat darul neprețuit al neprihănirii Sale.” Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 91, 92 (1895).

Denominațiunea noastră devenise atât de mult centrată pe doctrină încât Îl pierdusem pe Isus din experiența și învățătura noastră. Religia noastră devenise legalistă, consecința sigură a pierderii din vedere a lui Isus în viața cuiva.

Îngrijorarea conducătorilor

Mulți dintre liderii de la Sesiunea Conferinței Generale de la Minneapolis au reacționat negativ la mesajul lui Jones și Waggoner, crezând că primirea acestuia va face ca biserica noastră să se îndepărteze de la misiunea de a duce mesajul celui de-al treilea înger, pe care Dumnezeu ne-a chemat să-l dăm lumii. Ellen White a abordat această îngrijorare când a scris:

Aceasta este solia pe care Dumnezeu ne-a poruncit s-o vestim lumii. Este solia îngerului al treilea, care trebuie să fie proclamată cu glas tare și să fie însoțită de revărsarea Duhului Său într-o mare măsură.” Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 91, 92 (1895).

Într-un alt loc, ea a scris:

Dumnezeu a dat slujitorilor Săi, [Jones și Waggoner], o mărturie care a prezentat adevărul așa cum este el în Isus Hristos, care este solia celui de-al treilea înger în linii clare, deslușite”. Scrisoarea 57, 1895

În aceste declarații, ea asociază în mod clar mesajul neprihănirii prin credință cu solia celui de-al treilea înger. De asemenea, ea afirmă aici că acesta este mesajul care va fi „însoțit de revărsarea Duhului Său în mare măsură”, care se referă la revărsarea ploii târzii a Duhului Sfânt.

Însemnătatea mesajului de la 1888

Ea a declarat, de asemenea, că solia neprihănirii prin credință este mesajul care trebuie proclamat cu o „voce tare” (marea strigare) pe măsură ce se revarsă ploaia târzie a Duhului Sfânt. Pe măsură ce acest mesaj uimitor al lui Hristos și al neprihănirii Sale a început să fie proclamat, Ellen White a crezut că marea strigare a celui de-al treilea înger începuse. Despre aceasta ea a scris:

Timpul de încercare este foarte aproape de noi, pentru că marea strigare a îngerului al treilea a început deja, prin descoperirea neprihănirii lui Hristos, Răscumpărătorul care iartă păcatele. Acesta este începutul luminii îngerului a cărui slavă va umple întregul pământ.” Review and Herald, 22 noiembrie 1892

Ellen White a asociat în mod clar Duhul Sfânt cu mesajul neprihănirii prin credință pe care l-au prezentat Jones și Waggoner:

Lucrarea Duhului Sfânt este nemăsurat de mare. Din această sursă, lucrătorul lui Dumnezeu primește putere și eficiență; iar Duhul Sfânt este Mângâietorul, ca prezență personală a lui Hristos în suflet”. Review and Herald, 29 noiembrie 1892

Aici ea a echivalat primirea Duhului Sfânt cu primirea „prezenței personale a lui Hristos în suflet”. Acest lucru se realizează prin experimentarea botezului zilnic al Duhului Sfânt și doar în măsura în care Hristos trăiește în suflet, neprihănirea Sa poate fi manifestată în viață. Prin urmare, botezul cu Duhul Sfânt și mesajul neprihănirii prin credință sunt inseparabil legate între ele.

Ellen White a legat, de asemenea, primirea botezului sau umplerea cu Duhul Sfânt cu experiența pământului „luminat de slava lui Dumnezeu” (Apocalipsa 18:1).

„Când pământul va fi luminat de slava lui Dumnezeu, vom vedea o lucrare asemănătoare celei care a fost săvârșită când ucenicii, plini de Duhul Sfânt, au proclamat puterea unui Mântuitor înviat.” Review and Herald, 29 noiembrie 1892

Așa cum ucenicii au fost împuterniciți să facă lucrarea lui Hristos prin primirea botezului cu Duhul Sfânt în ziua Cincizecimii, tot așa și poporul rămășiței lui Dumnezeu va trebui să fie umplut cu Duhul Sfânt pentru a proclama cu putere solia celui de-al treilea înger. Ploaia timpurie, botezul Duhului Sfânt, trebuie să fie primită pentru a putea beneficia de ploaia târzie.

Aducând poporului Său mesajul neprihănirii prin credință, Dumnezeu le oferea Duhul Sfânt în plinătatea Sa.

Harul Duhului Sfânt v-a fost oferit din nou și din nou. Lumina și puterea de sus au fost revărsate din abundență în mijlocul vostru.” Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 96
Glorios ar fi fost rezultatul dacă Duhul ar fi fost primit în plinătate, iar solia neprihănirii prin credință ar fi fost acceptată de poporul lui Dumnezeu, după mesajul din 1888. Mesajul celui de-al treilea înger ar fi fost proclamat în puterea Duhului, Hristos ar fi fost reflectat pe deplin în viețile poporului Său, marea strigare ar fi răsunat, ploaia târzie a Duhului ar fi căzut și Hristos ar fi venit.

Hristos trebuie să fie prezentat lumii atât ca Mântuitor care iartă păcatele, cât și ca Mântuitor care eliberează de păcat. Acesta este mesajul complet al Evangheliei. Atunci când acest mesaj deplin al Evangheliei neprihănirii prin credință va fi propovăduit în toată lumea ca să slujească de mărturie, atunci va veni Isus. A predica o Evanghelie care prezintă doar un Mântuitor care iartă păcatele este o Evanghelie parțială și nu va împlini promisiunea și profeția lui Hristos.

Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor; atunci va veni sfârșitul.” Matei 24:14

Acesta este motivul pentru care Ellen White a scris atât de puternic despre necesitatea ca mesajul neprihănirii prin credință din 1888 să fie predicat înainte ca Hristos să se întoarcă. Este singurul mesaj care va pregăti poporul lui Dumnezeu pentru acel eveniment glorios.

O mare dezamăgire

Astfel ar fi putut să fie lucrurile. Cu toate acestea, este trist să spun, nu așa s-a întâmplat. Ellen White a început să realizeze că mesajul nu era primit așa cum a intenționat Dumnezeu. Exprimându-și marea îngrijorare, ea a scris:

Dacă neglijați această mare mântuire; păstrată înaintea ochilor voștri ani de zile, dacă disprețuiți oferta glorioasă a îndreptățirii prin sângele lui Hristos și a sfințirii prin puterea curățitoare a Duhului Sfânt, în cele din urmă, nu va mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, ci doar o așteptare înfiorătoare a judecății și a mâniei arzătoare, ce vor veni în mod sigur.” IBID.

A fost o greșeală gravă pentru conducerea bisericii să reziste și chiar să respingă acest mesaj trimis de Dumnezeu. Despre aceasta a scris Ellen White în 1896, la opt ani după ce mesajul fusese dat:

La temelia împotrivirii manifestate la Minneapolis față de solia vestită de Domnul prin frații [E. J.] Waggoner și [A.T.] Jones se află, într-o mare măsură, o lipsă a dispoziției de a renunța la părerile preconcepute. Prin exercitarea acelei împotriviri, Satana a reușit să [235] îndepărteze de poporul nostru puterea deosebită a Duhului Sfânt, pe care Dumnezeu a dorit mult să i-o împărtășească. Vrăjmașul i-a împiedicat să obțină succesul pe care ar fi putut să-l aibă în vestirea adevărului pentru lume, așa cum l-au predicat apostolii după Ziua Cincizecimii. Lumina care trebuie să lumineze lumea cu slava ei a fost respinsă, iar prin decizia fraților noștri ea a fost ținută într-o mare măsură departe de lume.” Solii alese 1, p. 113 [234]

Aici ea a asociat din nou Duhul Sfânt care trebuia împărtășit poporului lui Dumnezeu cu mesajul neprihănirii prin credință. Ambele au fost respinse. Din această cauză, Ellen White a scris în 1901:

S-ar putea să mai rămânem în această lume încă mulți ani datorită neascultării, așa cum au făcut copiii lui Israel”.  Scrisoare 184,1901

Această predicție s-a dovedit cu siguranță adevărată. Am rămas în această lume mai bine de 100 de ani de când a fost făcută această declarație.

Dumnezeu cheamă la existență astăzi ultima Sa generație. Pentru a face parte din acea generație care este gata să-L întâlnească pe Isus, trebuie să înțelegem și să experimentăm botezul cu Duhul Sfânt și neprihănirea prin credință.

„Numai aceia care sunt îmbrăcați în hainele neprihănirii Sale vor putea îndura slava prezenței Lui când se va arăta cu „putere și mare slavă”. Review and Herald, 9 iulie 1908

Întrebări pentru discuție 

1. Care două experiențe din viața credinciosului sunt cuprinse în neprihănirea lui Hristos?
2. Neprihănirea atribuită se mai numește și ____________
3. Neprihănirea împărtășită se mai numește și ____________
4. De ce a trimis Dumnezeu mesajul neprihănirii prin credință bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea în 1888?
5. De ce mulți lideri ai bisericii au fost îngrijorați cu privire la acest mesaj care a fost prezentat la Conferința Generală din 1888?
6. Ce a scris Ellen White cu privire la legătura dintre mesajul neprihănirii prin credință și solia îngerului al treilea?
7. Dacă mesajul neprihănirii prin credință ar fi fost acceptat în 1888 și în anii imediat următori, ce eveniment important ar fi avut loc?
8. Când Ellen White și-a dat seama că mesajul neprihănirii prin credință nu era acceptat, ce avertizare a dat?
9. Puneți în spații cuvintele care lipsesc din acest citat de Ellen White : Numai aceia care sunt îmbrăcați în hainele __________ Sale vor putea _______ slava prezenței Lui când se va arăta cu „putere și mare slavă”. Review and Herald, 9 iulie 1908

Cereri de rugăciune

Roagă-te pentru :

  • Botezul cu Duhul Sfânt
  • Redeșteptare personală și în biserică
  • Ca Dumnezeu să te conducă să înțelegi și să experimentezi neprihănirea prin credință
  • Numele de pe lista ta de rugăciune

Traducere: Roxana Duminică

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *