Introducere

Am devenit creștin adventist de ziua a șaptea pe când eram un tânăr care își termina studiile de inginerie la Colorado State University din Colorado. Nu poți deveni adventist de ziua a șaptea fără ca undeva pe parcurs să nu auzi despre solia îndreptățirii prin credință din 1888.

Nu-mi amintesc când am auzit pentru prima dată despre minunatul dar încă tristul moment din istoria denominațiunii noastre, când Dumnezeu ne-a adus solia îndreptățirii prin credință. Dumnezeu deschisese înțelegerea a doi bărbați, A. T. Jones și E. J. Waggoner, pentru acest mesaj. Așa că ei au împărtășit ceea ce învățaseră despre îndreptățirea prin credință la sesiunea din 1888 a Conferinței Generale din Minneapolis, Minnesota.

Cu toate acestea, mesajul lor nu a fost primit cu entuziasm de către toată lumea. Mulți dintre liderii noștri denominaționali de la acea vreme se temeau de mesaj, simțind că acesta ne va îndepărta de la proclamarea soliei pe care denominațiunea noastră a fost chemată să o transmită – întreita solie îngerească din Apocalipsa 14. Prin urmare, mesajul nu a avut asupra denominațiunii noastre impactul pe care Dumnezeu a dorit să-l aibă.

De când am devenit adventist, în urmă cu mai bine de 40 de ani, nu m-am gândit prea mult la istoria mesajului din 1888, nici nu am studiat în profunzime ceea ce învăța mesajul. Am ajuns însă să îmi dau seama că era despre neprihănirea prin credință și l-am văzut ca prezentând în esență aspectul de justificare al îndreptățirii prin credință, care se referă la faptul că neprihănirea lui Hristos ne este atribuită sau pusă în contul nostru prin credința noastră în El. La început, nu am văzut solia lui Jones și Waggoner ca fiind legată de subiectul sfințirii, ci doar îndreptățirea. Cu această înțelegere, pur și simplu am trecut la alte studii.

În 1999, Domnul m-a îndemnat să privesc mai îndeaproape la învățătura biblică despre botezul Duhului Sfânt. Ca urmare a studiilor mele, m-am rugat în mod special pentru a primi umplerea Duhului Sfânt. La scurt timp după aceea, am început să experimentez o trezire în umblarea mea personală cu Dumnezeu, și am început să văd mai multă putere în slujire. De la acel moment, Domnul m-a condus să scriu mai multe cărți despre diferite aspecte legate de Duhul Sfânt. Fiecare carte ulterioară se extinde asupra experienței în care Domnul va căuta să conducă pe creștinii plini de Duhul Sfânt, acea experiență care este necesară ca aceștia să fie pregătiți pentru a doua venire a lui Hristos.

Mesajul din 1888 adus în atenția mea

Cu mai mulți ani în urmă, în timp ce mă aflam în Filipine, susținând prezentări despre Duhul Sfânt, un tânăr înalt, cu părul blond s-a apropiat de mine imediat după ce am predicat în dimineața de Sabat la Mountain View College. Vorbisem despre rămânerea în Hristos și prezentasem modul în care Îl lăsăm pe Hristos să trăiască viața Sa de ascultare în viața noastră. Bineînțeles, nimeni nu cunoștea subiectul pe care mi-l dăduse Domnul pentru predica din acea dimineață. Pe-atunci, dobândisem de curând o mai bună înțelegere a acelui aspect al neprihănirii prin credință, iar eu predicasem despre  acest adevăr doar de câteva ori înainte de acea dimineață de Sabat.

Tânărul mi-a dat un dosar și mi-a spus: „Cred că veți găsi acest lucru interesant”. M-am uitat la el, am deschis dosarul și am citit titlul, a ceea ce părea a fi un articol – „Ușor”. Am repetat titlul articolului „Ușor” în timp ce mă uitam la tânăr. El a spus din nou: „Cred că vi se va părea interesant.” Apoi s-a întors și a plecat.

Nu m-am mai gândit prea mult la asta până când am stat în aeroport, așteptând să zbor înapoi în Manila. Am scos dosarul și am început să citesc documentele pe care le conținea. Imediat, am văzut că tot ce era în el se referea la solia din 1888. Articolul intitulat „Ușor” era scris de A. T. Jones despre îndreptățirea prin credință. Pe măsură ce citeam, mi-am dat seama că ceea ce spunea el era în esență ceea ce eu predicasem în dimineața Sabatului precedent.

După ce m-am întors acasă din Filipine, am primit un e-mail și mai târziu un telefon de la un pastor pensionar cu care lucrasem cu mulți ani înainte. El îmi citise cărțile și a comentat că ceea ce scrisesem era destul de asemănător cu mesajul din 1888. Dintre toți oamenii pe care îi cunosc, el studiase cel mai mult mesajele pe care le dăduseră Jones și Waggoner. Așa că, acest comentariu mi-a atras atenția.

În aceeași perioadă de timp, am primit și câteva scrisori de la persoane care îmi citiseră cărțile, și care comentau că ceea ce prezentam eu era același lucru cu solia din 1888. Credeam că știam în esență care era mesajul din 1888 – îndreptățirea prin credință. Așa că nu înțelegeam cum ceea ce scrisesem era similar cu ceea ce Jones și Waggoner au învățat din moment ce accentul meu nu era pus în special pe aspectul îndreptățirii prin credință. Problema era, desigur, ignoranța mea cu privire la învățăturile lui Jones și Waggoner, despre care acum știu că includeau mult despre aspectul sfințirii neprihănirii lui Hristos.

De ce am scris această carte

După aceste trei experiențe – întâlnirea  de la Colegiul Mountain View, comentariile prietenului meu pastor pensionar și scrisorile care asociau ceea ce scrisesem în cărțile mele cu solia din 1888,  – am studiat mai îndeaproape ceea ce prezentaseră Jones și Waggoner. Această carte devoțională prezintă câteva dintre lucrurile pe care le-am descoperit.

Ceea ce s-a întâmplat în 1888 și în anii care au urmat a fost discutat, pus în scris, studiat în comitete și, uneori, chiar a creat controverse. Scopul meu în această carte nu este acela de a oferi o istorie detaliată a ceea ce s-a întâmplat sau să prezint tot au prezentat Jones și Waggoner. Scopul acestei cărți este acela de a studia ceea ce eu consider a fi „mesajul central” al învățăturii lor – neprihănirea prin credință. Mă voi concentra în special asupra  aspectului „sfințirii” din îndreptățirea prin credință, care am descoperit că este deseori inclus în termenul „îndreptățirii” în scrierile lui Jones și Waggoner, precum și uneori când Ellen White se referă la „îndreptățire”.

Pe măsură ce am reflectat asupra semnificației pe care Ellen White a acordat-o mesajului lui Jones și Waggoner despre îndreptățirea prin credință, și modul în care era legat de finalizarea lucrării lui Dumnezeu pe acest pământ și de pregătirea poporului Său pentru revenirea lui Hristos, m-am simt obligat să scriu această carte. Mesajul neprihănirii prin credință prezentat de Jones și Waggoner este esențial pentru poporul lui Dumnezeu  ca să înțeleagă și să experimenteze pentru ca ploaia târzie a Duhului Sfânt să să fie revărsată, pentru ca ultimul mare mesaj de avertizare să fie dat lumii în putere (strigătul puternic), și pentru ca poporul lui Dumnezeu să devină exact ca Isus în vederea pregătirii pentru venirea Sa (1 Ioan 3:2).

Dumnezeu are copiii Săi în toate bisericile. Prin urmare, învățătura biblică despre neprihănirea prin credință nu este doar pentru adventiștii de ziua a șaptea. Dacă tu, cititorule, ești membru al unei alte confesiuni, cred că și tu vei descoperi că învățăturile din acest devoțional vor fi o binecuvântare în viața ta.

Traducere: Adina Păltineanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *