O chestiune de încredere

de Veronique Charbonneau

A fi misionar înseamnă să spui „da” pentru a fi elev și a-L lăsa pe Dumnezeu să fie profesorul. De-a lungul întregii mele experiențe misionare, a trebuit să am încredere în Dumnezeu.

În primul rând, a trebuit să am încredere că Dumnezeu va asigura cele necesare. Am aflat despre Adventist Frontier Missions (AFM) pe la mijlocul anului 2021. După ce am completat actele, am avut la dispoziție două săptămâni pentru a strânge toți banii necesari pentru a participa la instruire. Eram sigură că nu voi reuși să strâng banii … dar am uitat că ceea ce este imposibil pentru oameni este posibil la Dumnezeu (Marcu 10:27). Dumnezeu a fost credincios să îi asigure, iar după instruire, a fost nevoie de doar o lună pentru a strânge toate fondurile necesare pentru a porni spre Benin, Africa de Vest. Această experiență m-a învățat că, dacă acesta este planul lui Dumnezeu, timpul și banii nu sunt o problemă pentru El.

În al doilea rând, a trebuit să am încredere că Dumnezeu a gândit deja fiecare detaliu. Când am venit în Benin, aveam doar un bilet dus. Asta m-a speriat. Știam că aș putea avea probleme la intrarea în țară. M-am rugat mult, dar știam că nu era o situație pe care o puteam controla, așa că m-am predat în mâinile lui Dumnezeu.

Când avionul a atins solul în Benin, inima mea a început să bată febril. Știam că în curând mă voi confrunta cu agenții de frontieră, iar aceștia mi-ar putea cere dovada întoarcerii mele în Canada, dovadă pe care nu o aveam. Când am ajuns la postul de securitate, am spus o rugăciune rapidă și, în curând, a venit rândul meu. Mi-a pus câteva întrebări despre motivele venirii mele și despre munca pe care urma să o fac. Apoi mi-a spus că pot pleca. L-am lăudat pe Dumnezeu că nu mi-a cerut dovezi că mă voi întoarce în Canada.

În al treilea rând, am învățat să am încredere în vocea lui Dumnezeu.

În Natitingou, Benin, am început să ajut o educatoare de la o școală din apropierea casei noastre. Mergeam acolo de câteva ori în fiecare săptămână, împreună cu ceilalți misionari din proiectul la care participam. La început, situația a fost dificilă. Nu eram obișnuiți ca instructorii să fie duri fizic și mental cu copiii atunci când aceștia nu ascultau sau când dădeau un răspuns greșit.

Ne-am rugat mult în legătură cu această situație. La început, am încercat să îi apărăm pe copii fără a-l jigni pe instructor. Cu toate acestea, Dumnezeu ne-a făcut să ne dăm seama că, dacă îl ajutăm pe profesor, am putea aduce beneficii copiilor și celeilalte instructoare în același timp.

Pe măsură ce continuăm să ne rugăm, îl vedem pe Dumnezeu lucrând în viața acelei educatoare. Ea pare mai fericită, iar acest lucru a avut un impact asupra interacțiunilor ei cu copiii. Dumnezeu schimbă progresiv inima instructoarei.

Prin această experiență, am învățat că, uneori, atunci când ne concentrăm să ajutăm anumite persoane sau să ajutăm în moduri specifice, Dumnezeu știe exact cine are nevoie de rugăciunile și ajutorul nostru și care este cel mai bun mod de a face acest lucru.

A învăța să te încrezi în Dumnezeu poate fi un proces lung – unul care nu este întotdeauna ușor – pentru că, de cele mai multe ori, lucrurile nu par posibile pentru noi. Dar Dumnezeu este întotdeauna credincios!

Veronique Charbonneau este studentă misionară în cadrul Adventist Frontier Missions, slujind poporul Otammari din Benin.

Articol preluat de pe site-ul Revival and Reformation

Traducere: Adina Păltineanu

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *