de Lisa Lothian
Să aștepți este greu. Personal, chiar nu-mi place. Mă consider eficientă și conștientă de importanța timpului, așa că nu-mi place să pierd timpul meu sau al altora. Dar, din anumite motive, Dumnezeu ne spune că trebuie să așteptăm.
Imaginați-vă cum s-au simțit Maria și Marta. Fratele lor iubit, Lazăr, era bolnav de moarte. Ioan 11:5 spune: „Și Isus iubea pe Marta, pe sora ei și pe Lazăr”. El i-a iubit. Îi păsa de ei. Făceau parte din cercul Său intim. Isus socializa frecvent cu ei în casa lor. Maria însăși a experimentat dragostea lui Isus prin minunile din mâna Lui care i-au schimbat viața. El a eliberat-o de duhurile rele și de o viață rușinoasă. Ea știa că poate conta pe Isus pentru a trece prin orice situație. Cu toate acestea, Isus, după ce I s-a spus că Lazăr era bolnav, a decis să rămână acolo unde se afla încă două zile în loc să se grăbească la casa și la căpătâiul prietenilor Săi pentru a înfăptui minunea dorită. Ei trebuiau să aștepte.
Zilele și orele s-au simțit probabil ca niște ani, în timp ce Maria și Marta plângeau, se rugau și sperau…. nimic. Lazăr a murit. Isus nu era acolo. Au avut parte de înmormântare, de îngropare, de praznic- dar nu și de Isus. Poate că au încetat de tot să mai „aștepte”. Când așteptările lor erau cele mai scăzute, iar speranțele lor erau tensionate până aproape de limită, Isus a sosit!
Ca asistentă medicală cu mulți ani de experiență, am stat la căpătâiul unor pacienți pe moarte. De mai multe ori, am fost în prezența unor familii credincioase care sperau că se va întâmpla ceva miraculos pentru cei dragi lor. Ei se rugau. Așteptau. Nu puteau să vadă că, ascuns de percepția lor, Isus lucra la ceva mai profund, mai bogat și mai miraculos decât își puteau imagina.
Există un motiv pentru a aștepta. Scripturile ne spun de ce. Iacov 1:3,4 ne spune că așteptarea ne încearcă credința și lucrează răbdarea, pentru ca să fim desăvârșiți, sau maturi. Putem vedea cum acesta a fost cazul Martei când Isus a ajuns în sfârșit la casa lor, la 4 zile după ce Lazăr a murit. Ea și-a exprimat credința în Isus, în ciuda faptului că Lazăr era deja mort. În Ioan 11:22, Marta afirmă că, chiar și acum, când Lazăr zace mort în mormânt, dacă Isus I-ar cere ceva lui Dumnezeu, El ar face-o. Inclusiv o minune. Când Isus a continuat și a spus că Lazăr va învia, Marta a avut în continuare credință în Dumnezeu pentru a fi de acord că Lazăr va învia, de fapt, la învierea din ziua de apoi. Aceasta este credință!
Se întâmplă uneori ca, în timp ce îl așteptăm pe Dumnezeu, iar El nu face ceea ce ne dorim, să apară resentimente, necredință și mânie. Trebuie să ne rugăm ca acest lucru să nu ni se întâmple. Romani 5:3,4 ne spune că este necesar să învățăm că încercările și necazurile lucrează răbdarea, iar răbdarea biruință, iar biruința, speranță.
Mă întreb dacă Marta L-ar fi întâmpinat pe Isus cu mânie, frustrare, lipsă de credință și toate lucrurile pe care carnea noastră slabă le manifestă atunci când așteptările nu sunt îndeplinite – ar fi făcut Isus totuși minunea? 1 Petru 1:6,7 spune că ar trebui să ne bucurăm atunci când suntem ispitiți și împovărați de grijile vieții. Încercarea credinței noastre este mai prețioasă decât aurul și, când suntem încercați, vom fi găsiți spre laudă, onoare și glorie la arătarea lui Isus Hristos. Este exact ceea ce a experimentat Marta. Credința ei s-a întâlnit față în față cu Isus, cu onoarea atunci când El a apărut în casa lor și a făcut ceea ce este de neimaginat. Lazăr a fost înviat din morți!
În timp ce așteptăm răspunsuri la rugăciunile noastre în anul care vine, să avem încredere că Dumnezeu va face ceea ce este mai bine pentru noi pe termen lung. În cele din urmă, s-ar putea să fie o înviere. O înviere a credinței noastre sau a oricărei situații frânte. Cu toate acestea, indiferent de ceea ce se întâmplă, putem fi siguri de un lucru, că Dumnezeu lucrează la toate detaliile importante nevăzute pentru slava Sa și binele nostru. ” Nădăjduiește în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduiește în Domnul! ” (Psalmul 27:14).
Lisa Lothian este asistentă medicală în Westchester County, New York. Îi place rugăciunea de mijlocire, să predea, să țină un jurnal și să încurajeze și să educe femeile. Cea mai mare dorință a ei este să fie o binecuvântare și o mărturie despre Hristos în întâmplările zilnice, care au devenit cunoscute de ea ca fiind întâlniri divine zilnice. Acest blog a fost distribuit de www.TimeToGetReadyMinistries.org
Articol preluat de pe site-ul Revival and Reformation
Traducere: Adina Păltineanu
