de Melody Mason
Încă de când eram mică, îmi amintesc că părinții mei îmi vorbeau despre încercările și persecuția care vor veni asupra poporului lui Dumnezeu în zilele din urmă. Îmi amintesc că am citit istorisirile martirilor creștini, precum valdenzii, John Wycliffe, Huss și Ieronim și alții care au stat cu credință pentru Isus și au plătit sacrificiul suprem, dându-și viața. Curajul și credința lor neînduplecată m-au inspirat și m-am rugat întotdeauna ca Dumnezeu să-mi dea același curaj de a-mi apăra credința, oricât m-ar costa. Cu toate acestea, în cea mai mare parte a vieții mele aici, în Occident, am fost înconjurată de pace, nu de persecuție. Nu m-am gândit niciodată cu adevărat la ce ar însemna să sufăr pentru credința mea. Dar, în ultimele luni, lucrurile au început să se schimbe. Lucruri care m-au făcut să-mi pun la îndoială propria mea pregătire spirituală.
„Sunt eu cu adevărat pregătită pentru surpriza copleșitoare care va izbucni în curând peste lume? Sunt pregătită să stau tare pentru Isus atunci când sunt acuzată pe nedrept și când întreaga lume pare împotriva mea?” Acestea sunt întrebările pe care mi le-am pus.
În urmă cu câteva luni, pe măsură ce m-am gândit la punctele mele slabe și la nevoia de mai multă răbdare și tărie spirituală, am început să mă rog cu multă fervoare ca Dumnezeu să mă pregătească pentru criza care va veni și să mă pregătească în mod special să stau tare în fața persecuției religioase. Ei bine, aveți grijă pentru ce vă rugați, pentru că s-ar putea să primiți!
Dintr-o dată, în viața mea au început să se întâmple lucruri la care nu mă așteptam. Dintr-o dată m-am trezit întins ca niciodată, în situații în care, nu din vina mea, am început să experimentez o persecuție religioasă dureroasă și destul de neașteptată. În timp ce căutam să-L slujesc pe Domnul și să rămân credincioasă Cuvântului Său, întreaga mea lume a fost dată peste cap. Unii s-au întors împotriva mea și au încercat să îi facă și pe alții să se întoarcă împotriva mea, spunându-mi că sunt nebună din cauza ciudatelor mele convingeri „adventiste”. Relații de care mă bucurasem înainte au fost rupte. De ce? Pur și simplu pentru că eram o creștină devotată, adventistă de ziua a șaptea.
„Doamne, de ce se întâmplă aceste lucruri?” am strigat. „Nu are niciun sens. Nu am făcut nimic care să merite aceste atacuri!” Apoi, într-o zi, mi-am dat seama. Nu mă rugasem eu să fiu puternică? Dumnezeu îmi răspundea la rugăciune, permițându-mi o mică licărire asupra a ceea ce înseamnă să fii persecutat de dragul neprihănirii. De asemenea, El îmi arăta propriile mele slăbiciuni și nevoia mea disperată de mai mult din El.
De ce ar trebui să fim vreodată surprinși de persecuție și încercări? Biblia spune: „Preaiubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi” (1 Petru 4:12). Ceea ce ar trebui să mă surprindă este faptul că nu am experimentat mai devreme o persecuție religioasă mai mare. De fapt, acest lucru ar trebui să ne surprindă pe toți!
”Apostolul Pavel spune că „toți cei care vor să trăiască cu evlavie în Isus Hristos vor fi prigoniți”. (2 Timotei 3, 12). Atunci de ce persecuția pare că a slăbit într-o mare măsură? Singurul motiv este că biserica s-a conformat cerințelor lumii și nu mai trezește nici o împotrivire. Religia care este la modă în zilele noastre nu are caracterul curat și sfânt pe care l-a avut credința creștină în zilele lui Hristos și ale apostolilor Săi. Datorită spiritului de compromis cu păcatul, din cauză că marile adevăruri ale Cuvântului lui Dumnezeu sunt privite cu indiferență, pentru că este atât de puțină evlavie în biserică, creștinismul este în aparență atât de popular în lume. Să se producă o reînviorare a credinței și puterii din prima biserică, și atunci spiritul persecuției va fi reînviat, iar flăcările persecuției vor fi iarăși aprinse.” (Tragedia Veacurilor, p. 48).
Cred că Dumnezeu, plin de milă, Își trezește poporul Său prin aceste mici încercări, astfel încât să fim pregătiți pentru ceea ce va urma în curând. Persecuția spirituală se intensifică pe toate fronturile și este din ce în ce mai aproape de noi. În loc să ne temem, haideți să ne bucurăm și să ne ridicăm capetele, știind că răscumpărarea noastră este aproape. Nu uitați, același Dumnezeu care a dat curaj și putere martirilor bisericii primare ne va da și nouă putere, atunci când vom avea nevoie de ea (Deuteronom 33:25). Dar trebuie să ne pregătim pe noi înșine și familiile noastre. Cum? Pregătind inimile noastre!
„Creștinii trebuie să se pregătească pentru ceea ce va veni curând asupra lumii, ca o surpriză copleșitoare, și această pregătire trebuie să fie făcută prin studiul sârguincios al Cuvântului lui Dumnezeu și prin străduința de a se conforma întocmai principiilor acestuia.” (Evenimentele ultimelor zile, p. 66). „În timpul marelui conflict, nu va rezista nimeni, în afară de aceia care și-au întărit mintea cu adevărurile Bibliei.” (Ibid.).
Vedeți, cheia pentru a te pregăti să mori în viitor este să înveți să mori astăzi. Zilnic murim față de noi înșine, față de agenda noastră, față de visele și planurile noastre, față de atracția lumii. În fiecare zi căutăm să trăim doar pentru Hristos. Apoi, pe măsură ce studiem Cuvântul Său, depozităm făgăduințele Sale în inimile noastre (aceasta este cea mai bună depozitare!) și învățăm să trăim prin credință, prin rugăciune (petrecând mult timp în rugăciune, luptând pentru mântuirea altora), vom deveni din ce în ce mai puternici, agățându-ne de Isus. Zilele care urmează nu vor fi ușoare. Să nu mușamalizăm realitatea. Dar Dumnezeu promite că ne va trece cu bine prin orice furtună cu care ne vom confrunta, dacă ne agățăm de El. Să nu așteptăm să ne aflăm în furtună pentru a învăța aceste lecții de credință și încredere. Haideți să le învățăm astăzi! Este timpul să ne pregătim. Isus vine în curând!
Melody Mason este coordonator pentru Uniți în Rugăciune și autorul cărților Îndrăznește să ceri mai mult și Îndrăznește să trăiești prin fiecare cuvânt.
Traducere: Adina Păltineanu
