Cântul dulce al harului

Întrebați orice muzician priceput și vă va spune că totul începe cu practica.

În spatele spectacolului strălucit din sala de concert sau al videoclipului care devine viral se află o sută – sau o mie – de ore de practică plictisitoare și lipsită de dramă. Abilitățile cognitive, memoria mușchilor, un sentiment abil de sincronizare și o notă de expresie interpretativă se amestecă, în sfârșit, într-un moment care poate calma sau provoca, inspira sau uimi.

Practicăm cine vrem să fim, chiar dacă în fiecare zi, practica noastră nu este perfectă. Dacă ne repetăm ​​rănile primite – mustrările pe care le-am simțit; răutatea pe care am îndurat-o; lucrurile neadevărate care ne-au făcut să plângem – clădim eul discordant care amplifică bocetul lumii.

Iar dacă, prin har, practicăm pacea; dacă repetăm ​​transparența și dragostea, cântarea lui Moise și a Mielului devine muzica vieții noastre (Apocalipsa 15: 3). Cântăm cu cei care sărbătoresc;  mângâiem pe cei care plâng o pierdere. Trecem de obiectivul mic de ieși bine și începem de fapt, să facem bine. Harul care ne-a umplut întunericul de cânt stârnește acum o speranță profundă pentru cei care au nevoie de o melodie.

Așadar, practicați amabilitatea și bucuria. Repetați cum v-a salvat Isus – de păcat și de voi înșivă. Lăsați bunătatea să fie amintirea vocii voastre. Zece mii de urechi vă vor binecuvânta.

Și rămâneți în har. -Bill Knott

Bill Knott – este redactor al revistei Adventist Review. Articolul a fost publicat în numărul din 20 august 2021.

Traducere: Adina Păltineanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *