Taina aceasta este mare (vorbesc despre Hristos și despre biserică). Efeseni 5:32
Sacramentul este aproape similar cu taină, mister sau secret. Noțiunea a fost inventată pentru a defini concepția creștinilor istorici că atunci când cel dăruit cu harul preoției rostește formula, în mod tainic și neștiut de nimeni, minunea se întâmplă. Preoția însăși este considerată una dintre cele șapte taine sau sacramente (preoția, botezul, ungerea cu mir, căsătoria, spovedania, euharistia și maslul).
Taina aceasta despre care vorbește apostolul Pavel în Efeseni 5:32, nu este un sacrament, în înțelesul strict al cuvântului. Sacramentele sunt administrate de preoți dintre oameni acreditați de alți oameni, acreditați de alții la rândul lor. Și lanțul slăbiciunilor continuă. Taina aceasta este administrată de iubirea divină. Ea este aceea care realizează o unire tainică între Hristos și biserica Sa.
Biserica nu este vrednică în sine, de iubirea lui Dumnezeu. Dimpotrivă ea este plină de defecte, limite și neputințe și chiar vinovată de infidelitate spirituală. Dar Fiul lui Dumnezeu S-a aplecat spre ea, Și-a deschis brațele și inima în mod necondiționat să o primească înapoi iarăși și iarăși, o lungă, foarte lungă perioadă de timp. Normal ar fi fost ca biserica să răspundă iubirii divine printr-o fidelitate de cristal, dar nu a fost așa.
Este o taină faptul că în ciuda defectelor cultivate, Mirele divin continuă să iubească necondiționat această biserică, lucrând la desăvârșirea ei pentru ca s-o poată prezenta înaintea Tatălui ca o mireasă demnă de toată dragostea și admirația divină. Acesta nu este un sacrament ieftin și aparent, este o lucrare profundă și eficientă prin care Dumnezeu ne transformă pe mine și pe tine în ceea ce dorește El să fim acum și-n veci, Amin!
