Nu există viață fără rănile ei.
Ne petrecem ani mulți luptându-ne cu alții, schimbând insulte, simțindu-ne folosiți de cei mai puternici sau mândri. Mai întâi genunchii și apoi inimile noastre sunt afectate de acest sport al vieții, dur și care ne strivește. Când nu luptăm să ne apărăm, punem bandaje pe răni pe care nimeni altcineva nu le poate vedea.
Cicatricile, amărăciunea cu buze strânse, ne învață pe toți cele mai proaste lecții: că nu putem avea încredere deplină în nimeni; că ceva rău se ascunde în spatele fiecărui zâmbet. Urmărim defilarea sumbră a foștilor eroi acum redusă la suflete rănite, îndurerate ca și noi.
Dar există Cineva ale cărui răni ne aduc vindecarea tuturor. În tot trecutul nostru zdrobit, sfâșiat, un singur Om a băut până la ultima picătură cupa amară, a simțit durerea rupându-I inima – și totuși, într-un fel, a rămas Mântuitorul plin de bucurie și speranță, care ne așteptam să fie. Bătut, blestemat, condamnat și omorât, Isus nu a pierdut niciodată dragostea pe care a trăit-o.
Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi, prin rănile Lui, suntem tămăduiţi. Isaia 53: 5
Povestea Lui nu se termină cu durere, pentru că El a pătruns în rănile noastre aducând primăvară răcoroasă, zori de viață. Dimineața – a noastră; vindecarea – a noastră; Învierea Lui – ceea ce ne rezervă viitorul.
Alegeți vindecarea acum. Și rămâneți în har. -Bill Knott
Bill Knott – este redactor al revistei Adventist Review. Articolul a fost publicat în numărul din 26 martie 2021.
Traducere: Adina Păltineanu
