Gărzile misterioase îmbrăcate în alb

Într-o după amiază de Sabat, treizeci de exploratori împreună cu prietenii lor adulți s-au îngrămădit în două microbuze închiriate. Plecau din Dili, capitala statului Timorul de Est.

Era o excursie serioasă. Voiau să găsească pe cele trei fete ale căror părinți le interziseseră să vină la biserică în Sabat.

O oră mai târziu, exploratorii au ajuns în satul Remexiu, unde locuiau fetele. Au mărșăluit și au făcut câteva exerciții. Au împărțit și pliante sătenilor. Au găsit fetele și s-au rugat cu ele. Pastorul Inaciu da Kosta care organizase excursia s-a rugat ultimul.

”Te rugăm, Doamne, să binecuvântezi aceste fete și să le ajuți să Îți fie totdeauna credincioase,” a spus el.

Fetele erau bucuroase să se întâlnească cu prietenii lor, exploratorii. Și ele erau exploratori și fuseseră botezate în timp ce studiau la Dili. Dar, când s-au întors acasă, părinții lor s-au înfuriat când au auzit de hotărârea lor de a-L urma pe Isus și le-au spus că nu se pot închina în Sabat.

Curând se însera și pastorul Inaciu a  căutat microbuzele ca să ducă exploratorii înapoi acasă. Au așteptat și au așteptat, dar microbuzele nu veneau. ”Unde sunt microbuzele?” a întrebat pastorul pe tânărul responsabil cu transportul. ”Proprietarul nu vrea să vă ducă înapoi la Dili,” a răspuns acesta. ”De ce nu? Trebuie să ducem copiii acasă. Părinții îi așteaptă.”

Pastorul a aflat ca proprietarul microbuzelor era speriat. Mai mulți părinți se supăraseră că exploratorii veniseră în sat și l-au amenințat cu bătaia. Așa că omul nu mai voia să îi ajute.

Pastorul a adunat exploratorii în jurul lui. ”Haideți să ne rugăm și să plecăm pe jos,” le-a spus el. ”Ne va lua cam șapte ore.”

Pe când le vorbea, un grup de săteni înarmați cu bâte s-a apropiat de ei. Auzind de planurile lor de a pleca pe jos, un sătean a strigat: ”Nu, nu puteți pleca!” Altul a îndreptat ciomagul spre pastor: ”Șeful vostru să vină să se întâlnească cu noi,” a spus el. Pastorul Inaciu le-a spus ca era  de acord. ”Dar,” a întrebat el, ”dacă eu plec, cine va răspunde de acești 30 de copii? Dacă li se întâmplă ceva, cine va răspunde?” Dar sătenii îi cereau cu și mai mare înverșunare să vină cu ei.

”Așteptați aici,” a spus pastorul copiilor. ”Trebuie să mă duc să vorbesc cu acești oameni.”

El a plecat și copii s-au alezat în mijlocul drumului. Îngrămădindu-se unul într-altul, au închis ochii și au început să se roage pe rând. Pe când se rugau, au auzit mulțimea venind spre ei. Vocile erau mânioase și amenințătoare. Dar exploratorii au continuat să țină ochii închiși și să se roage. Deodată, tonul vocilor s-a schimbat de la mânie la mirare. Sunetul pașilor, spunea că mulțimea fugea care încotro.

Puțin mai târziu, pastorul Inaciu s-a întors la exploratori cu mâncare și două microbuze. Sătenii pregătiseră o masă mare pentru copiii flămânzi și închiriaseră două microbuze pe banii lor, pentru a-i trimite acasă.

Mai târziu, pastorul Inaciu a aflat ce determinase schimbarea de atitudine a sătenilor.

Mulțimea sătenilor plănuise să bată pe exploratori și chiar să-i omoare, pe când stăteau în mijlocul drumului și se rugau. Dar pe măsură ce s-au apropiat cu bâtele lor, deodată au văzut un grup de bărbați puternici, îmbrăcați în alb, stând în picioare în jurul copiilor. Apariția neașteptată a speriat pe săteni.

”Ne-a fost frică,” i-a povestit mai târziu unul dintre săteni. ”Am văzut oamenii aceia îmbrăcați în alb, ocrotind exploratorii. Ne-a fost frică și am fugit.”

Credința exploratorilor și a celor trei fete din sat a crescut după acea zi din 2009. Mulți exploratori sunt acum conducători de biserică în Timorul de Est. ”Dumnezeu a trimis îngeri să-i ocrotească, în timp ce ei se rugau.”

Andrew McChesney este redactor la revista Adventist Mission.

Traducere: Adina Păltineanu  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Conţinutul este protejat.