Legea Domnului este desăvârşită şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor. Psalmii 19:7
Firea pământească este vrăjmaşă împotriva lui Dumnezeu şi se răzvrăteşte contra voinţei Lui…
Mi-a fost arătat ce este omul fără cunoaşterea voinţei lui Dumnezeu… Dar când Duhul lui Dumnezeu îi descoperă deplina însemnătate a Legii, ce schimbare are loc în inima lui! Ca şi Belşaţar, el citeşte conştient scrierea de mână a Celui Atotputernic şi condamnarea pune stăpânire pe suflet. Tunetele Cuvântului lui Dumnezeu îl trezesc din letargie şi el cere îndurare în Numele lui Isus. Şi Dumnezeu ascultă totdeauna cu o ureche binevoitoare acea cerere umilă. El niciodată nu îl îndepărtează fără mângâiere pe cel care se căieşte…
Dacă ar recunoaşte şi ar accepta învăţăturile Sale, poporul lui Dumnezeu ar găsi o cale dreaptă pe care să meargă şi o lumină călăuzitoare prin întuneric şi descurajare. David a învăţat înţelepciunea din procedeele lui Dumnezeu cu el şi s-a plecat în umilinţă sub pedeapsa Celui Prea Înalt. Descrierea fidelă a adevăratei lui stări, făcută de profetul Natan, l-a determinat pe David să-şi recunoască păcatele şi l-a ajutat să se despartă de ele. El a acceptat sfatul cu umilinţă şi s-a smerit înaintea lui Dumnezeu. „Legea Domnului”, exclamă el, „este desăvârşită şi înviorează sufletul”.
Păcătoşii pocăiţi n-au motiv să ajungă la disperare pentru că li se amintesc călcările de lege şi sunt avertizaţi de pericolele în care se află. Chiar eforturile acestea făcute în favoarea lor arată cât de mult îi iubeşte Dumnezeu şi doreşte să-i salveze. Ei n-au decât să-I urmeze sfatul şi să facă voia Lui, spre a moşteni viaţa veşnică. Dumnezeu descoperă păcatele, iar copiii Lui care au greşit le pot vedea în toată enormitatea lor în lumina adevărului divin. Apoi au datoria să renunţe la ele pentru totdeauna.
Dumnezeu este tot atât de puternic să salveze din păcat astăzi cum a fost în timpul patriarhilor, al lui David, al profeţilor şi apostolilor. Mulţimea cazurilor raportate în istoria sacră, unde Dumnezeu şi-a eliberat poporul de nelegiuirile lui, ar trebui să facă pe creştinul acestui timp dornic să primească informaţie divină şi, zelos, să-şi desăvârşească un caracter care va suporta amănunţita cercetare a judecăţii…
Cuvintele inspiraţiei mângâie şi înveselesc sufletul greşit. Cu toate că patriarhii şi apostolii au fost supuşi slăbiciunilor umane, totuşi, prin credinţă, au obţinut o reputaţie bună, şi-au dus luptele în puterea Domnului şi au biruit în mod strălucitor. Astfel, noi ne putem încrede în virtutea sacrificiului ispăşitor şi să fim biruitori în Numele lui Isus. Natura omenească este natură omenească peste tot în lume, de pe vremea lui Adam până la generaţia de astăzi, şi iubirea lui Dumnezeu în toate veacurile este fără egal. – Mărturii, vol.4, pag 13-15.
Devoționalul este din cartea Reflecting Christ de Ellen G. White.