Implorând pe Dumnezeu să-l vindece pe Bob

Carol avea 14 ani când m-am născut eu. În calitate de soră mai mare a avut ”privilegiul” să dea o mână de ajutor la creșterea mea.

Când mă gândesc la ceea ce poate face Dumnezeu pentru cei dragi ai noștri atunci când ne unim în rugăciune, mă gândesc totdeauna la ea. Vedeți, în anii mei rebeli de folosire a drogurilor, Carol împreună cu părinții mei și cu mulți alții s-au rugat stăruitor pentru mine. În cele din urmă m-am simțit destul de mizerabil încât să recunosc nevoia mea disperată de Isus. Pentru Carol acest lucru a însemnat un răspuns la rugăciune.

Cu toate acestea, viața spirituală a lui Carol era mai mul tun obicei cultural decât o experiență reală de viață.

Deși frecventa de obicei biserica, nu s-a implicat pre mult niciodată. Pe măsură ce trecea timpul, în viața ei apăreau tot mai multe probleme. Primul ei soț a părăsit-o pentru o vecină. Carol era devastată. Apoi s-a căsătorit cu Bob. Bob a fost un soț bun și a ajutat-o să-și crească cei doi fii, dar Bob nu era creștin.

Apoi, soțul ei Bob a fost diagnosticat cu cancer și medicii i-au mai dat doar șase luni de trăit. Încă odată Carol a începu să se roage stăruitor lui Dumnezeu, de data aceasta pentru vindecarea soțului ei.

”Dumnezeule, Te implor să-l vindeci pe Bob! Am mare nevoie să-l salvezi pentru băieți și pentru mine” se ruga ea stăruitor.

Bob a acceptat pe Isus pe patul de moarte. În timp ce Dumnezeu l-a vindecat din punct de vedere spiritual, Bob a murit câteva zile mai târziu. Ca rezultat, întrebările ”De ce, Doamne” s-au transformat în inima lui Carol. De ce nu i-a permis Dumnezeu lui Bob să mai trăiască?

Pe măsură ce trecea timpul, Carol a început să nu mai vină la biserică datorită mâniei și confuziei din suflet. De data aceasta era rândul meu să mă rog, să mă rog stăruitor pentru sora mea, Carol. Mulți alții mi s-au alăturat.

M-am simțit impresionat  să cer împlinirea făgăduinței din 1 Ioan 5:16, care spune: ”Dacă vede cineva pe fratele său (cineva drag) săvârşind un păcat care nu duce la moarte (păcatul de neiertat), să se roage; şi Dumnezeu îi va da viaţa.”

Pe când mă rugam, mă gândeam că Dumnezeu i-ar putea trimite sorei mele un alt soț, unul foarte spiritual.

După un timp, Marilena, o prietenă veche, a început să-i scrie lui Carol o notă de încurajare  ca parte din timpul ei zilnic de devoțiune. Acest lucru s-a petrecut în fiecare zi timp de doi ani. Carol a revenit încet la viața în Isus pe măsură ce a înțeles că Isus putea satisface nevoile ei personale pe căi minunate. Lauda, rugăciunea și Cuvântul lui Dumnezeu au devenit din nou parte a vieții ei!

Curând după aceea, o serie de întâmplări providențiale au avut loc în viața ei, conducând-o  să lucreze într-un  colegiu adventist. A fost astfel în stare să influențeze viața multor studenți înainte de a muri subit acum câțiva ani. A umblat cu Isus până la moarte și într-o zi va fi reunită cu Bob, pe care Dumnezeu l-a vindecat pentru veșnicie.

Amintiți-vă că rugăciunea declanșează puterea lui Dumnezeu de a face lucruri uimitoare în viețile celor dragi, Nu vă descurajați atunci când vă rugați pentru cei pe care-i iubiți. El a promis că va deschide ochii celor orbi și va elibera pe captivi. El a făcut acest lucru pentru Bob, pentru Carol și pentru mine!

Jerry Page, secretar Asociație Pastorală

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.