”Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi stă la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu” Evrei 12:2.
Crucea vorbește despre viață și nu despre moarte sufletului care crede în Isus. Primiți cu bucurie prețioasele raze dătătoare de viată care strălucesc de la crucea de pe Golgota. Căutați binecuvântarea, credeți ca să primiți binecuvântarea…
Nu umblați în umbra crucii. Nu dați curs plânsului, lamentării și durerii; ci încurajați-vă sufletul cu speranță și bucurie. Crucea ne îndreaptă în sus către un Mântuitor viu, care este Mijlocitorul nostru, și care pledează în favoarea noastră… Când ești profund întristat aceasta e pentru că Satana s-a interpus între tine și razele Soarelui Neprihănirii…
M-am oprit și eu în umbra crucii. Nu este un lucru obișnuit pentru mine să fiu copleșită și să sufăr atâta tristețe cum am suferit în ultimele câteva luni. Nu vreau să fiu găsită bătându-mi joc de propriul suflet, și astfel să-mi bat joc și de Mântuitorul meu. Nu voi putea învăța pe alții că Isus a înviat din mormânt și că S-a înălțat la cer, trăind ca să mijlocească pentru noi înaintea Tatălui, decât dacă voi pune învățăturile mele în practică și voi crede în El pentru mântuirea Sa, aruncându-mi sufletul neajutorat în brațele lui Isus, pentru harul Său, pentru neprihănire, pace și dragoste.
Trebuie să am încredere în El indiferent de schimbările din atmosfera mea emoțională. Trebuie să proclam laudele Celui ce m-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. Inima trebuie să fie neclintită în Hristos, Mântuitorul meu, privind la dragostea și bunătatea Sa îndurătoare. Nu trebuie să am încredere în El din când în când, ci totdeauna, ca să pot da pe față rezultatele rămânerii mele în El, care m-a cumpărat cu sângele Său prețios. Trebuie să învățăm să credem făgăduințele, să avem o credință stăruitoare…
Să trăim în lumina crucii de la Calvar. Să nu mai rămânem în umbră, plângându-ne de durerile noastre, pentru că aceasta doar adâncește și mai mult necazul. Să nu uităm niciodată, nici chiar când umblăm prin vale, că Hristos este la fel de mult cu noi atunci când mergem plini de încredere acolo, ca și atunci când suntem pe vârful muntelui.
Devoționalul face parte din cartea În locurile cerești (In Heavenly Places) de Ellen G. White. Pentru mai multe cărți scrise de Ellen G. White vizitați site-ul www.egwwritings.org și alegeți versiunea în limba română.
Traducere: Dia Dospinescu
