”Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu” Geneza 5:24.
Dumnezeu a avut o biserică atunci când Adam și Eva și Abel au acceptat și au salutat cu bucurie vestea cea bună că Isus era Mântuitorul lor. Ei au realizat atunci la fel de complet precum înțelegem și noi astăzi făgăduința prezenței lui Dumnezeu în mijlocul lor. Ori de câte ori Enoh descoperea o persoană sau două doritoare să audă solia pe care o avea pentru ei, Isus li se alătura în închinarea lor către Dumnezeu. Dumnezeu încă nu a lăsat niciodată pe cei câțiva credincioși ai Săi fără prezența Sa, nici lumea fără martori.
Enoh a fost un învățător public al adevărului în epoca în care a trăit. El învăța adevărul și trăia adevărul și caracterul învățătorului care umbla cu Dumnezeu era armonios în toate privințele cu măreția și sfințenia misiunii sale. Enoh a fost un profet care vorbea după cum era mișcat de Duhul Sfânt. El a fost o lumină în mijlocul întunericului moral, un exemplu, un om care a umblat cu Dumnezeu fiind ascultător de legea lui Dumnezeu – acea lege de care Satana a refuzat să asculte, pe care Adam a călcat-o, de care Abel a ascultat și, din cauza ascultării sale a fost ucis. Și acum, Dumnezeu avea să demonstreze întregului univers falsitatea acuzației lui Satana că omul nu poate ține legea lui Dumnezeu. El avea să demonstreze că deși omul a păcătuit, el putea să stea într-o așa legătură cu Dumnezeu încât să aibă gândul și spiritul lui Dumnezeu și să fie un simbol reprezentativ al lui Hristos. Acest om sfânt a fost ales de Dumnezeu pentru a denunța răutatea lumii și pentru a dovedi lumii că este posibil pentru oameni să păzească toată legea lui Dumnezeu…
Pe lângă faptul că a meditat și s-a rugat și a pus armura vegherii, el a ieșit de la timpul petrecut cu Dumnezeu pentru a stărui pe lângă oameni. El nu a ascuns adevărul pentru a găsi favoarea necredincioșilor, neglijându-le astfel sufletele, această legătură strânsă cu Dumnezeu i-a dat curajul de a face lucrările lui Dumnezeu. Enoh a umblat cu Dumnezeu și ”primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.” Acesta este privilegiul fiecărui credincios astăzi. Omul locuind cu Dumnezeu și Dumnezeu locuind în om. ”Eu în ei și Tu în Mine” spune Isus. Să umblăm cu Dumnezeu și să avem mărturia că suntem plăcuți Lui este o experiență ce nu se limitează la Enoh, la Ilie, la patriarhi, la profeți, la apostoli și martiri. Nu e doar privilegiul, ci și datoria fiecărui urmaș al lui Hristos să aibă pe Isus păstrat cu sfințenie în inimă, păstrat cu sfințenie în inimă, să-L poarte cu ei în viețile lor, și atunci vor fi cu adevărat pomi care vor aduce roadă. – Manuscris 43, 2 august 1900, ”Profetul Enoh”
Devoționalul face parte din cartea Priviți în sus de Ellen G. White. Pentru mai multe cărți scrise de Ellen G. White vizitați site-ul www.egwwritings.org și alegeți versiunea în limba română.
