ʺTotuşi, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimete. Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecataʺ Ioan 16:7, 8.
Hristos știa că acest anunț (venirea Mângâietorului) era un adevăr minunat. El era aproape de încheierea lucrării Sale pe acest pământ și stătea în umbra crucii, realizând pe deplin încărcătura de vinovăție care urma să fie pusă asupra Lui ca Purtător de păcate. Cu toate acestea cea mai mare grijă a Lui era pentru ucenicii Săi. El căuta să găsească mângâiere pentru ei și le-a spus: ʺTotuşi, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimeteʺ(Ioan 16:7).
Răul se acumulase de secole și putea fi restrâns și i se putea rezista numai prin puterea măreață a Duhului Sfânt, cea de a treia persoană a Dumnezeirii, care ar fi venit cu energie nemodificată, în plinătatea puterii divine. Un alt duh trebuia găsit, pentru că esența răului lucra pe toate căile și supunerea omului față de captivitatea satanică era uimitoare.
Astăzi, ca și în zilele lui Hristos, Satana conduce mintea multora.O, dacă această teribilă, îngrozitoare lucrare ar putea fi identificată și i s-ar rezista. Egoismul a pervertit principiile, a tulburat simțurile și a întunecat judecata. Pare atât de ciudat că, în pofida întregii lumini care strălucește din Cuvântul binecuvântat al lui Dumnezeu, există astfel de idei ciudate, o așa îndepărtare de la spirtul și practicarea adevărului…
Păcatele care au fost semnalate din când în când, stau la ușa multora, păcate pe care Domnul nu le privește ca fiind de mică importanță. O, dacă oamenii ar renunța la spiritul de rezistență față de Duhul Sfânt, acel sprit care le-a influențat de multă vreme experiența religioasă. Duhul lui Dumnezeu ar vorbi inimilor lor. Ar convinge de păcat. Ce lucrare! Dar Duhul lui Dumnezeu a fost ofensat și lumina a fost respinsă…
Voia lui Dumnezeu este ca nimeni să nu piară, ci toți să aibă viața veșnică.O, dacă aș putea fi sigură că…frații mei vor avea un sentiment a ceea ce înseamnă principiile curate pentru ei și pentru toți cei asociați cu ei, inima mea ar sări de bucurie…
Fiecare suflet care Îl va accepta pe Isus ca Mântuitor personal va dori cu înfocare să aibă privilegiul de a sluji pe Dumnezeu și va profita cu nerăbdare de orice ocazie de a-și arăta recunoștința dedicându-și toate capacitățile intelectuale în serviciul Său. – Scrisoarea 8, 6 februarie 1896, către ʺFrații mei din Americaʺ
Devoționalul face parte din cartea Priviți în sus de Ellen G. White. Pentru mai multe cărți scrise de Ellen G. White vizitați site-ul www.egwwritings.org și alegeți versiunea în limba română.