Şi Duhul şi Mireasa zic: «Vino!»Şi cine aude, să zică: «Vino!» Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!ʺ Apocalipsa 22:17
Lucrarea de mântuire, a ta și a mea depinde în întregime de noi înșine, pentru că noi acceptăm ce a fost făcut pentru noi. Dumnezeu a făcut pentru noi tot ceea ce putea face Dumnezeu. Hristos te-a cumpărat cu sângele Său. El a plătit răscumpărarea pentru ca tu să poți fi unit cu Hristos și să poți fi despărțit de păcat și de păcătoși. Când inima este deschisă spre Hristos, Duhul Sfânt va lucra în ea cu putere mare, reînnoirea. Dar ca să putem fi împreună lucrători cu Dumnezeu, trebuie să ne predăm lui Dumnezeu cu totul. În măsura capacității noastre, trebuie să ne consacrăm Lui încordând fiecare mușchi spiritual, slujind lui Hristos ca niște soldați credincioși…
Legea datoriei [față de Dumnezeu] este supremă. Ea pretinde autoritate asupra rațiunii și a conștiinței, asupra talentelor și a bunurilor. Nu va admite niciun rival și nu ve reduce nici măcar pentru un moment ceva din pretențiile sale înalte. Nu face compromis cu niciuna din puterile asupritoare de pe pământ. În fiecare împlinire a datoriei ne ascundem eul în Isus. Ajungem dincolo de noi înșine, dincolo de scopul restrâns al mulțumirii egoiste momentane. Ascultarea de Dumnezeu aduce sufletul în acord cu cele mai înalte legi din univers. Conferă demnitate și adevărata măreție celei mai umile ocupații care poate fi condusă de Hristos. Încununează cele mai de jos poziții din viață cu cele mai înalte onoruri, aducând oamenii în alianță cu Dumnezeu și legând interesele Sale de planurile și scopurile care își au existența în mintea infinită din veșnicie.
Domnul Isus Hristos a plătit prețul pentru tine, nu pentru a asigura o acceptare a adevărului ci pentru o slujire din inimă. El dorește loalitatea sufletului. Nu poți înceta să crezi că ar trebui să faci voia lui Dumnezeu. Tu nu mai poți să te eliberezi de cerințele datoriei, așa cum nu poți fugi de prezența lui Dumenzeu. Numai în ascultare de Dumnezeu vei obține adevărata fericire.
Te implor să dechizi ușa inimii și să primești pe Mântuitorul. Predă-I toată inima- pe care El a cumpărat-o. Totodeauna să păstrezi în minte gândul că tu ești cel care alege. Dumnezeu nu forțează pe nimeni. El te-a ales și a gravat numele tău în palmele Sale. Nu I te vei preda pe deplin? Timpul este scurt. Nu ai niciun moment de pierdut în nehotărâre. Cuvântul divin este în mâinile tale ca să fie o lampă pentru picioarele tale și o lumină pe cărarea ta. – Scrisoarea 21a, 11 ianuarie 1893, către N.D. Faulkhead, trezorier la Casa de Editură Echo, implicat în vremea aceea în societăți secrete.
Devoționalul face parte din cartea Privind în sus de Ellen G. White. Pentru mai multe cărți scrise de Ellen G. White vizitați site-ul www.egwwritings.org.
