“Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios” Marcu 14:38.
Oameni ce mărturisesc a avea o lumină nouă, pretinzând a fi reformatori, vor avea o mare influenţă asupra unei anume categorii de credincioşi, care sunt convinşi de ereziile ce există în acest veac, dar care nu sunt satisfăcuţi de starea spirituală a comunităţilor. Cu inimi devotate, cinstite, ei doresc să vadă producându-se schimbări spre mai bine şi atingerea unui standard mai înalt. Dacă slujitorii credincioşi ai Domnului Hristos ar prezenta adevărul prezent, curat şi nealterat, acestei categorii de credincioşi, ei l-ar accepta şi ar fi curăţiţi prin ascultarea de adevăr. Dar Satana, totdeauna vigilent, se aşează în calea acestor suflete cercetătoare. Unii vin la ei ca reformatori, făcând mărturisiri de credinţă, aşa cum Satana a venit la Domnul Hristos sub înfăţişarea unui înger de lumină, şi îi atrag tot mai departe de calea dreaptă.
Nefericirea şi degradarea ce urmează pe calea imoralităţii nu pot fi estimate. Lumea este mânjită de locuitorii ei. Aceştia aproape au împlinit măsura nelegiuirii lor; dar ceea ce va aduce cea mai grozavă pedeapsă este practicarea nelegiuirii sub mantia evlaviei. Răscumpărătorul lumii n-a respins niciodată adevărata pocăinţă, oricât de mare sau gravă ar fi fost vina; dar El îi condamnă aspru pe farisei şi pe cei ipocriţi. Este mult mai multă speranţă pentru un păcătos sincer decât pentru astfel de oameni.
Acest om [un fals reformator] şi cei ce au fost înşelaţi de el nu iubesc adevărul, ci au plăcere de nelegiuire. Şi ce înşelăciune mai mare poate veni asupra lor decât aceea că Dumnezeu nu găseşte nici o neplăcere în imoralitate şi adulter? Biblia conţine multe avertizări împotriva acestor păcate. Pavel îi scrie lui Tit despre aceia care „se laudă că au pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sunt o scârbă, nesupuşi şi netrebnici pentru orice faptă bună”…
În acest veac al stricăciunii morale, când adversarul nostru, diavolul, aleargă ca un leu răcnind, căutând pe cine să înghită, văd că este necesar să-mi ridic vocea şi să avertizez: „Vegheaţi şi rugaţi-vă ca să nu cădeţi în ispită”. Sunt mulţi care au talente strălucite, dar care le folosesc în mod rău, slujindu-i lui Satana… Mulţi dintre aceştia nutresc gânduri necurate, închipuiri nesfinte, dorinţe nesfinţite şi pasiuni josnice. Dumnezeu urăşte roadele aduse de un astfel de pom. Îngerii curaţi şi sfinţi privesc la o asemenea atitudine cu scârbă, în timp ce Satana jubilează.
O, dacă bărbaţii şi femeile ar lua în consideraţie ce anume se câştigă prin călcarea Legii lui Dumnezeu! În orice împrejurare, călcarea Legii lui Dumnezeu este o dezonoare la adresa lui Dumnezeu şi un blestem pentru om. Noi trebuie să-l privim în felul acesta, în ciuda deghizării lui şi indiferent de cine îl făptuieşte. – Mărturii vol.5, 144-146.