ʺCine aduce mulţămiri, ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeuʺ Psalm 50:23.
Toţi locuitorii cerului se unesc pentru a-L lăuda pe Dumnezeu. Să învăţăm acum cântecul îngerilor, ca să-l putem cânta atunci când ne vom alătura rândurilor lor strălucitoare. Să spunem împreună cu psalmistul: „Voi lăuda pe Domnul cât voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi” (Psalmii 146, 2). „Te laudă popoarele, Dumnezeule, toate popoarele Te laudă” (Psalmii 67, 5).
Dumnezeu, în providenţa Sa, i-a dus pe evrei în fortăreaţa munţilor în fața mării, pentru ca El să-Şi poată manifesta puterea în eliberarea lor şi să umilească în mod vădit mândria opresorilor lor. El ar fi putut să-i salveze şi pe o altă cale, dar a ales această metodă pentru a le pune la probă credinţa şi a le întări încrederea în El. Poporul era obosit şi înspăimântat şi totuşi, dacă ar fi dat înapoi atunci când Moise i-a spus să înainteze, Dumnezeu nu i-ar fi deschis niciodată calea.
„Prin credinţă au trecut ei Marea Roşie, ca pe uscat” (Evrei 11, 29). Coborând până la apă, ei au dovedit că au crezut Cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum era rostit de către Moise. Ei au făcut tot ce stătea în puterea lor să facă şi numai după aceea, Cel care este tăria lui Israel a despărţit marea pentru a face o cale pentru picioarele lor.
Marea lecţie dată aici este pentru toate timpurile. Adesea, viaţa creştină este înconjurată de primejdii, iar împlinirea datoriei pare greu de adus la îndeplinire. Imaginaţia întrezăreşte o iminentă ruină în faţă şi sclavie sau moarte în urmă. Şi totuşi, vocea lui Dumnezeu rosteşte în mod clar: „Mergeţi înainte”. Noi trebuie să ascultăm de porunca aceasta, chiar dacă ochii noştri nu pot pătrunde prin întuneric şi chiar dacă simţim la picioarele noastre valurile reci ale mării. Obstacolele care stau în calea înaintării noastre nu vor dispărea niciodată înaintea unui spirit zăbavnic şi îndoielnic.
Cel care amână ascultarea, până când fiecare umbră de nesiguranţă va dispărea şi până când nu va mai fi nici un risc de a da greş sau de a fi înfrânt, nu va asculta niciodată. Necredinţa şopteşte: „Să aşteptăm până când sunt date la o parte toate piedicile şi până când vom putea vedea în mod clar drumul nostru”; dar credinţa plină de curaj îndeamnă la înaintare, nădăjduind şi crezând totul. – Patriarhi și profeți 289, 290.
Devoționalele din 2012 sunt din cartea Să fii ca Isus de Ellen G. White.
