De ce închinarea se cuvine lui Dumnezeu

Sfinţiţi Sabatele Mele, căci ele sunt un semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!” Ezechiel 20:20.

În Apocalipsa capitolul 14, oamenii sunt chemaţi să se închine Creatorului, iar profeţia scoate în evidenţă o categorie care, datorită întreitei solii, păzesc poruncile lui Dumnezeu. Una din aceste porunci arată direct către Dumnezeu în calitate de Creator. Porunca a patra declară: „Ziua a şaptea este ziua Domnului Dumnezeului tău … căci în şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit; de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o“ (Exodul 20, 10.11).

„Importanţa Sabatului ca monument al creaţiunii este că el păstrează totdeauna prezent motivul adevărat pentru care închinarea se cuvine lui Dumnezeu“ — pentru că El este Creatorul, iar noi suntem făpturile Sale. „De aceea Sabatul stă chiar la temelia închinării divine, căci el ne învaţă acest mare adevăr în modul cel mai impresionant şi nici o altă instituţie nu face lucrul acesta. Adevăratul temei al închinării divine, nu numai acela din ziua a şaptea, ci al întregii închinări, se găseşte în deosebirea dintre Creator şi creaturile Sale. Acest fapt important nu se poate învechi niciodată şi nu trebuie uitat niciodată“. – J. N. Andrews,  History of the Sabbath, cap. 27.

Totdeauna trebuia păstrat acest adevăr în mintea oamenilor, că Dumnezeu a instituit Sabatul în Eden; şi câtă vreme faptul că El este Creatorul nostru continuă să fie motivul pentru care să ne închinăm Lui, atâta vreme Sabatul va continua să fie semnul şi memorialul Său. Dacă Sabatul ar fi fost păstrat pretutindeni, gândurile şi afecţiunile omului ar fi fost îndreptate către Creator ca obiect al adorării şi al închinării şi niciodată n-ar fi fost vreun închinător la idoli, vreun ateu sau vreun necredincios.

Păzirea Sabatului este un semn al credincioşiei faţă de adevăratul Dumnezeu, „Acela care a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor“. Rezultă că solia care porunceşte oamenilor să se închine lui Dumnezeu şi să păzească poruncile Sale să ceară în mod deosebit să păzească porunca a patra. – Tragedia veacurilor, 437, 438.

Devoționalul face parte din cartea  Să fii ca Isus de Ellen G. White.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.