ʺSă nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristosʺ Efeseni 4:30-32.
Viaţa Domnului Hristos era o influentă neţărmurită, care se întindea mai departe şi tot mai departe, o influenţă ce-L lega de Dumnezeu şi de întreaga familie omenească. Prin Domnul Hristos, Dumnezeu a învestit pe bărbați și femei cu o influență care face imposibil pentru ei să trăiască numai pentru sine. Noi suntem în mod individual legaţi de semenii noştri, suntem o parte din marele tot al lui Dumnezeu şi ne aflăm sub obligaţii mutuale. Nimeni nu poate fi independent de semenii săi; pentru că bunul mers al unuia afectează pe ceilalţi. Este scopul lui Dumnezeu ca fiecare dintre noi să simţim faptul că suntem necesari pentru bunul mers al altora şi, în consecinţă, să urmărim promovarea fericirii lor.
Fiecare suflet este înconjurat de o atmosferă proprie — o atmosferă încărcată poate, cu puterea credinţei dătătoare de viaţă, de curaj, speranţă şi înmiresmată cu parfumul iubirii. Sau, poate fi o atmosferă apăsătoare, rece, datorită nemulţumirii şi egoismului, sau otrăvită de mânjitura aducătoare de moarte a păcatului preferat. Conştient sau nu, fiecare persoană cu care venim în contact este influenţată de atmosfera ce ne înconjoară.
Aceasta este o responsabilitate de care nu ne putem elibera. Cuvintele noastre, faptele noastre, îmbrăcămintea noastră, comportamentul nostru, chiar şi expresia înfăţişării noastre, toate au o influenţă. De impresia pe care astfel o facem, depind rezultatele spre bine sau spre rău, pe care nimeni nu le poate măsura. Fiecare impuls este în acest fel o sămânţă semănată, şi care îşi va aduce roadele ei. Este o verigă în lanţul cel lung al evenimentelor omeneşti, fără să ştim până unde se va întinde.
Dacă prin exemplul nostru ajutăm altora la dezvoltarea principiilor cele bune, le dăm puterea de a face binele. La rândul lor, ei exercită aceeaşi influentă asupra altora, iar aceştia, la rându-le, asupra altora. În acest fel, fără să ne dăm seama, prin influenţa noastră mii ajung să fie binecuvântaţi.
Să aruncăm o pietricică într-un lac şi se va forma un mic val concentric şi apoi altul; şi pe măsură ce cresc, cercul se măreşte, până când ajunge la ţărm. Tot aşa stau lucrurile şi cu influenţa noastră. Dincolo de cunoaşterea sau controlul nostru, ea vorbeşte altora fiind o binecuvântare sau un blestem. – Parabolele Domnului Isus Hristos 339, 340.
Devoționalul face parte din cartea Să fii ca Isus de Ellen G. White.
