ʺCine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept şi în cele mariʺ Luca 16:10.
Caracterul este putere. Mărturia tăcută a unei vieţi credincioase, neegoiste şi evlavioase, are în sine o influenţă irezistibilă. Manifestând în viaţa noastră caracterul Domnului Hristos, noi conlucrăm cu El în lucrarea de salvare de suflete. Numai prin manifestarea în viaţa noastră a caracterului Său, noi putem coopera cu El. Şi cu cât este mai mare, mai întinsă influenţa noastră, cu atât mai mare este binele pe care îl putem face. Când cei care mărturisesc a sluji pe Dumnezeu, urmează exemplul Domnului Hristos, trăind în viaţa lor zilnică principiile Legii Sale, când fiecare faptă este o mărturie cum că ei iubesc pe Dumnezeu mai presus de orice, iar pe aproapele lor ca pe ei înşişi, atunci, biserica va avea putere ca să influenţeze lumea.
Dar niciodată n-ar trebui să se uite faptul că influența este, de asemenea, o putere spre rău. Pierderea unui singur suflet este un lucru teribil; dar a pricinui pierderea altor suflete este un lucru şi mai teribil. Este un gând teribil acela că influența noastră ar putea să fie un miros de moarte spre moarte şi totuşi acest lucru este posibil. Mulţi dintre cei care mărturisesc a strânge împreună cu Hristos, împrăştie ceea ce este al Său. De aceea Biserica este aşa de slabă. Mulţi se complac în manifestarea deschisă a spiritului de critică şi acuzare. Dând loc la bănuieli, gelozie şi nemulţumire, ei se predau ca instrumente ale lui Satana. Şi mai înainte ca ei să-şi dea seama de ceea ce fac, prin ei, vrăjmaşul şi-a împlinit scopul. Influenta spre ceea ce este rău a fost exercitată, umbra a fost aruncată, iar săgeţile lui Satana şi-au nimerit ţinta. Neîncrederea, necredinţa şi infidelitatea evidentă au cuprins pe aceia care altfel ar fi putut primi pe Domnul Isus Hristos.
În acest timp, slujitorii lui Satana privesc satisfăcuţi asupra acelora pe care ei i-au adus la scepticism, şi care s-au împietrit acum faţă de orice mustrare şi faţă de orice îndemn. Ei se laudă singuri, considerând că în comparaţie cu aceste suflete ei sunt virtuoşi şi drepţi. Ei nu-şi dau seama că aceste epave triste de caracter sunt rezultatul vorbirii lor neînfrânate şi a inimilor lor răzvrătite. Influența lor a pricinuit căderea acestor suflete ispitite.
Astfel, uşurătatea, îngăduinţa de sine şi indiferența nepăsătoare din partea celor ce mărturisesc a fi creştini, îndepărtează multe suflete de pe calea vieţii. Sunt mulţi aceia care se tem să întâlnească la bara de judecată a lui Dumnezeu roadele influenţei lor. Numai prin harul lui Dumnezeu noi putem să folosim cum trebuie acest dar. – Parabolele Domnului Hristos 340, 341.
Devoționalul face parte din cartea Să fii ca Isus de Ellen G. White.
