Adevărata sfințire include ascultare

ʺCât despre voi, ascultarea voastră este cunoscută de toţi. Mă bucur dar de voi, şi doresc să fiţi înţelepţi în ce priveşte binele, şi proşti în ce priveşte răulʺ Romani 16:19.

Adam şi Eva au îndrăznit să calce cerințele lui Dumnezeu şi urmările grozave ale păcatului lor ar trebui să fie o avertizare pentru noi de a nu urma pilda lor de neascultare. Hristos Se ruga pentru ucenicii Săi cu aceste cuvinte: „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău; Cuvântul Tău este adevărul“(Ioan 17, 17). Nu există nici o sfinţire adevărată decât numai prin ascultarea de adevăr. Cei ce iubesc pe Dumnezeu din toată inima lor, vor iubi şi toate poruncile Sale. O inimă sfinţită este în armonie cu cerinţele Legii lui Dumnezeu căci ele sunt sfinte, bune şi drepte.

Caracterul lui Dumnezeu nu s-a schimbat. El este acelaşi Dumnezeu gelos şi astăzi, cum a fost şi atunci când a dat Legea Sa pe Muntele Sinai şi a scris-o cu însuşi degetul Său pe două table de piatră. Cei care calcă în picioare Legea cea Sfântă a lui Dumnezeu pot spune: „Eu sunt sfinţit“, dar a fi în adevăr sfinţit şi a zice numai că eşti sfinţit sunt două lucruri deosebite.

Noul Testament nu a schimbat Legea Iui Dumnezeu. Sfinţenia Sabatului poruncii a patra este întărită tot aşa de temeinic ca şi tronul lui Iehova. Ioan scrie: „Oricine face păcat, face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege. Şi ştiţi că El S-a arătat ca să ia păcatele; şi în El nu este păcat. Oricine rămâne în El nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte (calcă Legea) nu l-a văzut, nici nu L-a cunoscut“ (1 Ioan 3, 4-6).

Din partea noastră se cere să arătăm acelaşi respect— ca şi apostolul cel iubit— faţă de aceia care pretind a rămâne în Hristos, şi a fi sfinţiţi, în timp ce calcă legea lui Dumnezeu prin umblarea lor. Noi trebuie să întâmpinăm pe unii ca aceştia întocmai cum îi întâmpina el. El zicea: „Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire, este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit. Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început“(versetele 7-8). Aici apostolul vorbeşte în cuvinte lămurite aşa cum el a gândit că trebuie să se vorbească despre lucrul acesta.

Epistolele lui Ioan dau pe faţă un spirit de iubire. Dar când el vine în legătură cu aceia care calcă Legea lui Dumnezeu şi totuşi susţin că ar vieţui fără păcat, el nu ezită să-i avertizeze faţă de amăgirea lor grozavă. „Dacă zicem că avem părtăşie cu El şi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul; dar dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină, avem părtăşie unii, cu alţii şi sângele lui Isus Ilristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat. Dacă zicem că n-avem păcat ne înşelăm singuri şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească do orice nelegiuire. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos şi Cuvântul Lui nu este în noi“(1 Ioan 1, 6-10). – Sfințirea vieții 67, 68.

Devoționalul face parte din cartea  Asemenea lui Isus de Ellen G. White.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.