”Ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre.” Matei 8:17
Domnul nostru Isus Hristos a venit în lumea aceasta ca un slujitor neobosit al nevoilor omeneşti. „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre” (Matei 8, 17), ca să poată împlini fiecare nevoie a omenirii. El a venit să îndepărteze povara bolii, a mizeriei şi a păcatului. Misiunea Sa a fost să le aducă oamenilor o vindecare deplină. El a venit să le dea sănătate, pace şi desăvârşirea caracterului.
Situaţiile şi nevoile celor care au căutat ajutorul Său au fost diferite, dar nici unul dintre cei care au venit la El nu a plecat fără a fi ajutat. Din El se revărsau valuri de putere vindecătoare şi oamenii erau făcuţi sănătoşi din punct de vedere trupesc, mintal şi sufletesc.
Lucrarea Mântuitorului nu a fost restrânsă la un timp sau un loc anumit. Mila Sa nu a avut limite. El şi-a extins lucrarea de vindecare şi de învăţare la o scară atât de vastă, încât nu a existat în Palestina nici o clădire suficient de spaţioasă pentru a primi mulţimile care se adunau în jurul Său. Spitalul Său se afla pe dealurile înverzite ale Galileii, pe drumurile principale, pe malul mării, în sinagogi şi în orice loc unde bolnavii puteau fi aduşi la El. În fiecare oraş şi în fiecare sat prin care trecea, Îşi punea mâinile peste cei suferinzi şi îi vindeca. Ori de câte ori inimile erau pregătite să primească solia Sa, El le mângâia cu asigurarea iubirii Tatălui lor ceresc. Pe parcursul zilei, Domnul le slujea tuturor celor care veneau la El, iar seara le acorda atenţie acelora care trebuiau să muncească în timpul zilei pentru a-şi întreţine familiile.
Domnul Isus a simţit o responsabilitate copleşitoare pentru mântuirea oamenilor. El a ştiut că, dacă nu avea loc o schimbare hotărâtă a principiilor şi scopurilor neamului omenesc, toţi oamenii urmau să fie pierduţi. Aceasta a fost povara sufletului Său şi nimeni nu a putut aprecia greutatea care apăsa asupra Sa. Atât în copilărie, cât şi în tinereţe şi la maturitate, El a fost singur…
Zi de zi întâmpina încercări şi ispite, zi de zi venea în contact cu răul şi simţea puterea lui asupra celor pe care căuta să-i binecuvânteze şi să-i mântuiască. Cu toate acesta, El nu a căzut şi nici nu S-a descurajat…
Isus Hristos a fost întotdeauna răbdător şi voios, iar cei necăjiţi Îl salutau ca pe un sol al vieţii şi al păcii. El a înţeles nevoile bărbaţilor şi femeilor, ale copiilor şi tinerilor şi le-a adresat tuturor invitaţia: „Veniţi la Mine”…
Când trecea prin oraşe şi prin cetăţi, Domnul era asemenea unui râu care răspândea viaţă şi bucurie… Slujitorii Evangheliei, p.41-43
Acest text este din cartea Reflecting Christ de Ellen G. White.
