Exodul 15:11 (NTR) Care dintre zei este ca Tine, Doamne? Cine este ca Tine, glorios în sfințenie, temut în splendoare și înfăptuitor de minuni?
Notă: Această prezentare și următoarele, câte or fi, se prezintă sub forma unei rugăciuni sau a unui monolog în prezența lui Dumnezeu. Adopt această modalitate ca Practică a Neprihănirii prin Credință. Consider acest aspect ca fiind determinant în pregătirea noastră pentru criza finală a Așteptării, când cel neprihănit va trăi prin credință (prin experiența practică a neprihănirii și nu prin teoria ei). Vom trece în revistă principalele repere ale vieții spirituale, față de care ne vom poziționa după cea mai bună lumină.
Doamne,
Atunci când mă gândesc la Tine, mi se umple sufletul de lumină, ca la început de făptură, când ai făcut lumea. Gândurile negre și simțămintele negative nu pot supraviețui în lumina care vine de la Tine. În această lumină, mi se însenină sufletul și începe să înflorească. Este ca după noaptea polară a hibernării spirituale, când Soarele neprihănirii nu mai apune, chiar dacă se apropie de orizont.
Când Te caut cu mintea, Doamne, ceva din cea mai pură iubire părintească îmi umple sufletul și mă simt ca un copil înțărcat lângă Tatăl lui. În prezența Ta, trăiesc un simțământ autentic de ocrotire, siguranță și pace; o doză de protecție pe care nu mi-o poate oferi nici o altă situație din viață. Știu că îngerii tăi sunt zi și noapte de veghe lângă mine, dar când Te caut, devin mai conștient de avantajele providenței Tale.
Sunt zile în care grija și ocrotirea Ta sunt evidente. Un simțământ puternic că acolo sus Cineva mă iubește îmi umple sufletul de pace și încântare. Atunci îmi aduc aminte de toate promisiunile Tale și de toate gândurile Tale de bine pe care le ai cu supușii Tăi.
Sunt zile în care cerul este închis, ca plumbul din poezia lui Bacovia. Atunci știu că este cursul Tău superior de supraviețuire prin credință. Credința se dezvoltă cel mai bine când lucrurile merg prost. Prin credință, știu că deasupra norilor cerul este la fel de senin, ca în cele mai senine zile de vară, sau de primăvară. Prin credință știu că Tu continui să stăpânești pe tronul universului, exact ca în ziua în care Îți întorceai fața de la Fiul Tău atârnat pe cruce, purtând povara și ocara păcatelor mele. Când se înseninează din nou, după zilele cele grele, fața mea este cu atât mai luminoasă cu cât întunericul a fost mai dens și mai lung.
În relație cu Tine, renunț la gândirea critică în care stau să analizez alternativele, să cântăresc argumentele, să trag concluzii logice. În prezența Ta spun mai degrabă: Amin! Știu că Tu nu interzici negocierea. Știu că de multe ori Îți sunt dragi oamenii care intră cu Tine în dispută și Îți pun tot felul de întrebări. La unele le răspunzi pe loc cu Da, sau Nu. La alte întrebări le răspunzi mai târziu, atunci când vine vremea. La altele nu le răspunzi niciodată, din motive pe care noi nu le înțelegem. Doamne, pe mine ferește-mă de întrebări fără rost, de întrebări nebune și necuviincioase. Iată de ce aleg mai degrabă Amin, decât De ce?
În prezența Ta prefer să îmi pun mâna la gură și să admir mai degrabă frumusețea, înțelepciunea și bunătatea Ta. Îmi fac bine momentele de contemplare, când parcă puterea Ta transformatoare lucrează chiar mai eficient asupra sufletului meu, decât în cele mai puternice frământări, sau acțiuni. Continuă să îmi retușezi sufletul după Modelul Tău. Fă să răsară și în mine chipul Tău, pe care cei din jur să îl vadă și să-Ți mulțumească pentru tot și pentru toate. Amin!
Urgențe în așteptare este o călătorie în care pastorul Ion Buciuman ne este ghid în descoperirea schimbărilor urgente de care avem nevoie ca să putem fi gata, căci Mirele vine!
