Evrei 4:16 Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie.
Faptele apostolilor 4:29 Și acum, Doamne, uită-Te la amenințările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala.
2 Timotei 1:7 Căci nouă Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință.
Am ascultat cu atenție, în direct, predica fratelui Erton Kohler, noul președinte ales al bisericii noastre mondiale. Era la mai puțin de 24 de ore după ce primise votul de încredere din partea delegaților. Ne-a promis o viziune mai elaborată pentru Sabatul viitor, dar, deocamdată ne-a transmis un mesaj de curaj și temeritate în promovarea misiunii bisericii.
Am ales cele trei versete de mai sus pentru meditația cu care cred că fiecare pastor este dator atunci când vine un cuvânt de la cel mai important for de conducere al bisericii noastre. În Evrei 4:16 suntem încurajați să ne apropiem cu îndrăzneală, prin intermediul rugăciunii și meditației personale și colective, de locul locuinței și reședinței lui Dumnezeu din cer, pentru a ne procura resursa de supraviețuire în vremuri tulburi. În Faptele apostolilor 4:29 avem nu fragment din rugăciunea apostolilor din camera de sus, unde se pregăteau pentru marea ofensivă a Evangheliei. În 2 Timotei 1:7 găsim o definiție foarte adecvată pentru ceea ce constituie caracteristica promițătoare și triumfătoare a Evangheliei din toate timpurile, dar mai ales la încheierea timpului.
Cele trei texte biblice marchează trei direcții principale de interes pentru slujitorii lui Dumnezeu implicați în încheierea lucrării Evangheliei:
- Dezvoltarea unei vieți spirituale ardente alimentate direct de la centrul de comandă al lucrării, da la Dumnezeu;
- Preocuparea pentru contextul ostil al misiunii, cu accentul pe intervenția divină în controlul situației, și
- Definirea exactă a entuziasmului credinței cu care trebuie îndeplinită lucrarea.
Pentru adventiștii de ziua a șaptea, imaginea încheierii lucrării de transmitere a Evangheliei veșnice la orice făptură este foarte bine descrisă și definită de paragraful inspirat, celebru și arhicunoscut, amintit și de fratele Erton Kohler:
Slujitorii lui Dumnezeu, cu fețele luminate, și strălucind de consacrare sfântă, se vor grăbi, din loc în loc, pentru a vesti solia din cer. TV 626 (535 ro.)
Bucuria sfântă de pe fața servilor lui Dumnezeu care aduc lumii ultima solie de har este cea mai bună descriere a îndrăznelii despre care pastorul Erton, de la amvonul sesiunii bisericii, vorbește în mod repetat. Aceasta poate fi descrisă ca un amestec armonios și de înaltă performanță, constituit din curaj, îndrăzneală, putere, dragoste și chibzuință.
În acest context, întrebarea de studiu este: Cum se dezvoltă și cum se cultivă o asemenea atitudine pro-activă care este clar că vine de la Duhul Sfânt și conduce în cele din urmă la triumful Evangheliei în orice loc de pe pământ?
- Credința autentică și neclintită în Dumnezeul Creator, Răscumpărător și Susținător. Curajul servilor lui Dumnezeu poate părea ciudat, exagerat, sau, poate ne necesar, dar el izvorăște din credința autentică prin care se află conectați asemenea unei ancore fixată solid dincolo de perdeaua dinăuntru. Pentru ei Dumnezeu este Creatorul care merită închinarea, Răscumpărătorul căruia Îi datorăm totul și Susținătorul de la care vine atât puterea slujirii cât și supraviețuirea în condiții nesigure.
- Dragostea arzătoare și consacrarea totală față de Hristos dezvoltate îndelungat. Chiar apostolul Pavel precizează duhul pe care Dumnezeu îl trimite peste lucrătorii Săi este îmbibat de dragostea divină. Actul mărturisirii este motivat de iubirea față de Dumnezeu și constituie o expunere a acesteia în teorie și practică și este o demonstrație aplicată a iubirii de oameni.
- Speranța în Împărăția slavei cu tot ce cuprinde aceasta. Slujitorii lui Dumnezeu din timpul sfârșitului sunt chiar în camera de așteptare a împlinirii așteptării advente din toate timpurile. Nu va mai fi decât puțin în călătoria speranței spre împlinire. Curând vom fi acasă. Ne vedem, ne vedem, da, ne vom vedea curând cu ai noștri și cu toți cei salvați în Împărăție. Această speranță se bazează pe promisiunile lui Dumnezeu.
- O viață puternică de rugăciune și comuniune cu Dumnezeu. Contactul și legătura continuă cu Dumnezeu se realizează prin minunatul privilegiu și serviciu al rugăciunii. Dezvoltată în timp, rugăciunea trece de la faza de ritual, obicei al vieții spirituale, la faza de comuniune vie și autentică cu Dumnezeu. Modelul Învățătorului de dependență de Tatăl și conlucrare minuțioasă cu El devine realitate pentru viața spirituală a slujitorilor din ultima generație.
- Lucrarea harului divin și a Duhului lui Dumnezeu în maturizarea spirituală. Pasiunea cu care mărturisitorii ultimei solii din cer se implică în lucrarea lor nu este rezultatul simplu al efortului omenesc. Elementele divine și cele umane lucrează împreună. Îngerii lui Dumnezeu sunt prezenți în toate elementele vestirii soliei. Duhul lui Dumnezeu inspiră, conduce și înnobilează viața lucrătorilor din câmpul Evangheliei. Până la urma urmei, aceasta este lucrarea lui Dumnezeu realizată cu mijloacele lui Dumnezeu, în puterea lui Dumnezeu, împlinind voia lui Dumnezeu.
- Determinarea personală de a asculta de Dumnezeu în orice vreme și în orice situație. Stabilitatea și eficiența lucrătorului creștin atârnă în mare măsură de forța cu care el este determinat să continue acolo unde se poate și să caute alte locuri și alte soluții acolo unde porțile se închid sau încă nu s-au deschis. În armonie cu celelalte trăsături și atitudini, determinarea instrumentelor omenești asigură cele mai bune condiții înțelepciunii și iubirii lui Dumnezeu să ajungă în mod salvator la oamenii care sunt interesați de mântuire.
- Atitudinea de smerenie autentică față de sine și lucrarea personală. Aflați în toiul secerișului spiritual, lucrătorii nu au vreme să celebreze propria lor lucrare. Ei nu manifestă nici un spirit de preamărire de sine, sau de gratificare pentru efortul depus. Asemenea celor din ilustrația Învățătorului ei spun: „Nu am făcut decât ceea ce eram datori să facem. Suntem niște robi netrebnici”.
- Manifestarea spiritului de iertare față de persecutori, asupritori și răuvoitori. Urmând cu credincioșie aceeași cale a crucii, alături și asemenea Salvatorului lor, lucrătorii din ultimul ceas sunt liberi de orice spirit de răzbunare față de cei care îi persecută, le pricinuiesc necazuri, sau caută să-i abată de la misiunea lor. Asemenea Salvatorului lor, ei îi consideră pe toți oamenii, candidați la împărăție, chiar și pe cei care în anumite situații se comportă ca vrăjmași ai crucii Domnului nostru Isus Hristos.
Pentru meditație:
Solia va fi dusă nu atât prin argumente, cât prin convingerea profundă a Duhului lui Dumnezeu. Argumentele au fost prezentate. Sămânța a fost semănată, iar acum va răsări și va aduce roadă. TV 626 (535 ro.)
Urgențe în așteptare este o călătorie în care pastorul Ion Buciuman ne este ghid în descoperirea schimbărilor urgente de care avem nevoie ca să putem fi gata, căci Mirele vine!
