Învățând să trăiesc prin Cuvânt

De Don MacLafferty

Era ora 03:00, 22 noiembrie 2016, când Dumnezeu mi-a spus să mă trezesc. Nu era o voce audibilă, ci mai degrabă șoapta liniștită a lui Dumnezeu în mintea și inima mea. Știam că este El. În fiecare dimineață, El împlinea Isaia 50:4, trezindu-mă să mă întâlnesc cu El.

Am sărit din pat, am pus pe mine haine calde, mi-am luat Biblia și o lanternă și am ieșit în noaptea luminată de stele în pădurea și stâncile de lângă munte. Mi-am așezat Biblia pe o buturugă în fața mea, am îngenuncheat și m-am rugat. Nu s-a întâmplat nimic.

Știam că Dumnezeu mă chemase să mă rog. De luni de zile, împreună cu soția mea, April, îi ceream lui Dumnezeu să ne sfătuiască în ce privește modul în care ar trebui să-L slujim cel mai bine. La acea vreme, eram angajat cu normă întreagă în lucrarea din Clovis, California și, în același timp, conduceam o organizație nonprofit la nivel mondial, care îi pregătea pe părinți să-și îndrume copiii ca ucenici ai lui Isus.

Atât slujirea pe plan local, cât și cea mondială creșteau și nu știam ce să facem pentru a continua să creștem împreună cu amândouă.

Așadar, L-am întrebat pe Dumnezeu chiar sub stelele pe care le crease: „De ce m-ai trezit și m-ai chemat să mă rog? Ce ai pe suflet? ”

Nici un răspuns. Aerul era liniștit și răcoros, stelele strălucitoare, noaptea întunecată. Am așteptat confuz. Poate ar trebui să mă întorc în pat. Nu aud nimic, mi-am spus.

Dar nu am putut renunța. Când știi că Dumnezeu te cheamă, trebuie să continui până când știi că ai auzit ceea ce vrea El să-ți spună. I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru binecuvântările Sale și L-am lăudat pentru cine este El. Mi-am mărturisit păcatele și i-am cerut lui Dumnezeu să scoată din inima, din viața mea, tot ceea ce nu era plăcut Lui. Am cerut credință pentru a auzi orice ar fi vrut să-mi spună.

Aveam  pace în timp ce așteptam pe Dumnezeu. „Ancorează ceea ce-mi spui în rugăciune cu ceea ce-mi spui mai întâi în Cuvântul Tău scris!”, L-am rugat pe Dumnezeu. „Dă-mi un pasaj din Scriptură pe care să mă bazez mai târziu, când voi fi tentat să dau înapoi de la ceea ce Tu mă chemi să fac.”

Tăcere. Așteptare. Apoi, șoapta liniștită a lui Dumnezeu m-a îndemnat să merg la Eclesiastul 3. Am întins mâna după Biblie în întuneric, am deschis fermoarul și am deschis-o astfel încât să pot căuta acel capitol cu ​​ajutorul lanternei mele. Când am luminat Biblia cu lanterna în pentru a începe să caut, am fost șocat! Biblia mea era deschisă într-un un loc în care nu se deschidea niciodată – Eclesiastul 3!

Eclesiastul 3 se referă la modul desăvârșit al lui Dumnezeu de a programa lucrurile. Dumnezeu are un timp perfect pentru toate lucrurile. Fiecare lucru este frumos la vremea Lui.

„De ce m-ai condus la acest capitol?” L-am întrebat pe Dumnezeu. „Pentru că este timpul”, a vorbit El inimii mele. „Timp pentru ce?” am întrebat, un pic confuz. „E timpul pentru tine și April să pășiți în Iordan până la capăt”. (Vă rugăm să citiți Iosua 3: 10-17 pentru istorisirea despre Israelul care traversează Iordanul.)

În următoarele câteva minute, Dumnezeu mi-a spus că este timpul să demisionez de la serviciul plătit. Dumnezeu a spus că era timpul să-L slujim ca voluntari cu normă întreagă, astfel încât să fim liberi să mergem oriunde, oricând, indiferent de preț, la chemarea Lui!

„Cum voi purta de grijă familiei?” L-am întrebat pe Dumnezeu, neîncrezător. L-am întrebat pe Dumnezeu dacă ar trebui să găsesc mai întâi sponsori din întreaga lume care să promită să ofere un salariu anual viabil, astfel încât să ne putem îngriji de cheltuielile familiei noastre.

Dumnezeu a spus: „Nu. Dacă faceți acest lucru, poți să te lauzi că ți-ai câștigat singur salariul și, sponsorii ar putea ar putea să se laude cu finanțarea voastră.”

Inima îmi bătea puternic. Dumnezeu îmi spunea să plec de la siguranța și salariul meu, dar îmi spunea și să nu-mi asigur nevoile financiare. Cum avea să funcționeze asta? m-am întrebat.

„Faceți acest pas prin credința în Mine. Numai când plecați în credință și vă separați de tot ce înseamnă siguranța voastră veți vedea cum vă voi purta de grijă ”, M-a provocat Dumnezeu. „Am nevoie urgentă să faci acest lucru.”

Mi-aș dori să vă pot spune că am spus imediat: „Da, Doamne! S-a făcut!” Dar nu am făcut-o. L-am întrebat din nou pe Dumnezeu dacă L-am auzit bine. El a afirmat că auzisem bine. L-am întrebat din nou dacă chiar vrea să fac un lucru atât de incredibil. El a spus ”Da.”

Să cred și să acționez sau să șovăi și să nu ascult? Dură alegere. Dumnezeu mi-a dat putere să cred și să acționez.

M-am îndreptat încet spre casă în zorii palizi ai unei noi zile, căutând în mintea mea un mod de a-i spune dragei mele soții despre ceea ce tocmai se întâmplase. M-au asaltat îndoielile. Teama de a fi criticat de familie, prieteni și colegi s-a luptat cu credința mea în Dumnezeu și în Cuvântul Său.

Am intrat pe ușa casei noastre și precaut, în dormitor. Soția mea tocmai se trezise. Căscând și zâmbindu-mi, a întrebat: „Ne-a dat Dumnezeu un răspuns?”

„Da!” Am răspuns. „Dar ar fi bine să ne rugăm mai întâi”.

I-am spus cu tandrețe: „Nu te simți obligată să fii de acord cu ceea ce urmează să-ți spun. Dumnezeu mi-a vorbit. Dumnezeu este capabil să-ți vorbească la fel de mult cum poate vorbi cu mine. Să ne rugăm ca Dumnezeu să ne călăuzească împreună ”.

Am îngenuncheat și ne-am unit mâinile în rugăciune. Am predat lui Dumnezeu ceea ce doream. I-am mulțumit pentru grija Sa pentru noi de-a lungul anilor. I-am cerut să ne conducă împreună în unitate.

Când ne-am ridicat, April a întrebat: „Ce ți-a spus Dumnezeu?”

I-am istorisit cum Dumnezeu m-a trezit la 3:00 dimineața, cum m-am rugat sub cerul înstelat, fiind condus de Dumnezeu la Eclesiastul 3 și despre Biblia mea care s-a deschis la acel capitol în întuneric. I-am spus că Dumnezeu ne cheamă să părăsim serviciul, astfel încât să-L putem sluji ca voluntari cu normă întreagă, să fim liberi să mergem oriunde ne va chema El și să împărtășim mesajele pe care ni le-a dat prin Cuvântul Său scris.

Cu lacrimi în ochi și cu pacea lui Dumnezeu strălucind pe față, April și-a ridicat privirea spre mine. „Așa a spus Dumnezeu. Așa vom face! ”

Am fost șocat. Eram pregătit pentru orice, în afară de asta. Dumnezeu a mers înaintea mea și a pregătit inima soției mele.

Știam că dacă doar vorbeam despre chemarea lui Dumnezeu în dimineața aceea, îndoielile ne vor copleși. Dacă am fi vorbit cu alții, am fi pus  în pericol viteza ascultării noastre.

Am îngenuncheat din nou și pur și simplu i-am mulțumit lui Dumnezeu pentru că era Dumnezeul care încă vorbește. Am cerut putere pentru a asculta prompt.

Am mâncat un mic dejun rapid și am ieșit pe ușă. În dimineața aceea, mi-am dat demisia la birou, demisie care intra în vigoare în treizeci și nouă de zile. Timp de treizeci și nouă de zile, am terminat lucrarea pe care Dumnezeu ne-o dăduse la nivel local și ne-am pregătit pentru aventura care ne aștepta în 2017.

Cum va purta Dumnezeu de grijă? Nu știam. Dar știam că o va face!

Don MacLafferty este un ucenic al lui Isus, soțul lui April de mai bine de 30 de ani, tatăl lui Jason, Julie și Jessica și fondator/președinte al In Discipleship. Astăzi, această misiune învață pe tineri și bătrâni cum să aibă o reînviorare zilnică cu Isus în Cuvântul Său și îi învață pe părinți să educe noile generații printr-un parteneriat între casă, școală și biserică. Această mărturie puternică a fost împărtășită inițial în Time to Get Ready Ministries.

Traducere: Adina Păltineanu

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *