Iubirea care nu ne lasă

Când visele de succes strălucit se lovesc  de realitatea dură. . . Când fiecare plan pentru a obține faimă sau adepți a lăsat indicatorul nemișcat. . . Când toată mulțimea care trăiește deocamdată, continuă să danseze pe bulevard – tocmai atunci aflăm valoarea dragostei care nu ne lasă.

O vedem atunci când tatăl, pe alee, ne spune încet în timp ce ne facem bagajele: „Poți veni din nou acasă”. Sau un coleg ne întreabă în lift: „Ești bine? Când ai vrea să vorbim? ” Când un prieten din liceu ne sună dintr-o altă țară pentru a  ne spune: „Mă rog pentru tine în fiecare zi. Ce nevoie ai acum? ”

Învățăm harul neîncetat al lui Dumnezeu de la oamenii care încă primesc har. Răbdarea lor – stăruința – prin toate cotiturile rătăcirilor noastre, transformă în realitate adevărul pe care l-am citit în Scriptură: „Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt” (Plângeri 3:22). De la inimă la inimă și mână în mână, practicăm iubirea care ne salvează.

Și într-o zi în curând, îi vom spune altui suflet – „Ce nevoie ai acum?” „Când ai vrea să vorbim?” „Poți veni din nou acasă.”

Harul pe care îl împărtășim altora este harul pe care l-am descoperit noi. Bunătatea nu se oprește niciodată la noi, ci merge mai departe. Deci, rămâneți în har. -Bill Knott

Bill Knott – este redactor al revistei Adventist Review. Articolul a fost publicat în numărul din 8 ianuarie 2021.

Traducere: Adina Păltineanu

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *