Drumul pe care mergem – 18 septembrie 2020

Sărbătorim întotdeauna primele momente și o facem cu bucurie – ziua în care ne-am născut (și în fiecare an după aceea!); prima zi de școală; prima zi la un nou loc de muncă; ziua în care i-am dăruit lui Isus inima noastră zdrobită. Aceste puncte de lansare sunt modul în care începem poveștile noastre: totul se desfășoară de la cum a început totul.

Dar, doar o zi din 365 poate fi ziua de naștere, iar să mergem la școală a fost doar partea cea mai ușoară. Învățăm în timp, diferența dintre a începe și a continua – între început și devenire. Mii de zile nesărbătorite alcătuiesc fiecare viață, inclusiv viața de credință.

Încercați să vă amintiți ziua în care ați predat viața lui Isus – ziua în care ați răspuns harului Său și ați simțit puterea eliberatoare a păcatelor iertate, a trecutului răscumpărat și a speranțelor reaprinse. Depănați apoi  zilele și vedeți cum a rămâne cu Mântuitorul schimbă toate orele obișnuite în care nu se întâmplă nimic plin de farmec.

Stă Hristos cu tine în oboseala muncii sau ține pasul cu tine prin casă atunci când cei mici au nevoie de mângâiere? Merge Isus cu tine, lângă tine, pe drumurile răsucite unde se intersectează școala, slujba și banii – chiar și atunci când ești îngrijorat?

Harul dat odată rămâne dat – zi de zi, oră de oră, pentru că Isus este mai concentrat asupra călătoriei decât asupra începutului ei. „Harul meu îți este de ajuns”, spune El, „căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită” (2 Corinteni 12:9). În punctele joase ale drumului,  acolo unde domnește întunericul și plouă îndoielile, învățăm să ne încredem în făgăduința pe care El încă o face: „Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. ” (Matei 28:20). Ai încredere să călătorești cu Isus. Și rămâi în har.

Bill Knott – este redactor al revistei  Adventist Review. Articolul a fost publicat în numărul din 18 septembrie 2020

Traducere: Adina Păltineanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.