Dacă ne-am uita la păcat cum ne uităm la COVID-19?

De Eric Louw

Cu câteva săptămâni în urmă, eu și soția mea am sfârșit cu ceea ce credeam că este intoxicație alimentară și febră. Din fericire, după 36 de ore de luptă împotriva febrei, m-am recuperat. Febra soției mele, însă, nu a dispărut. A dezvoltat o tuse uscată și dureri musculare.

După câteva zile, am contactat numărul pentru testare la Spectrum Health COVID-19 și am stabilit o programare. Le-am povestit toate simptomele și ni s-a spus că, deși avea toate simptomele majore, dacă nu știe că a fost în contact cu purtător diagnosticat de COVID-19, nu va fi eligibilă pentru niciun test. Fără să fi fost în contact, testarea ar fi o pierdere de timp.

Câteva zile mai târziu soția mea, care încă se lupta cu febra, s-a trezit tușind  cu o flegmă groasă. Acest lucru a declanșat atât de grav reflexul  de vomă, încât a început să tușească și vomeze fără să se poată opri, cam două ore. Am dus-o la camera de urgență și am povestit medicilor toate cele de mai sus. Au început să-i administreze medicamente intravenos, ceea ce a ajutat ca lucrurile să fie sub control.

Am întrebat din nou despre posibilitatea de a-mi testa soția pentru COVID-19, având în vedere faptul că lucrează cu o mulțime de oameni din diferite țări și, de asemenea, recent am fost plecați în alt stat pentru a participa la o conferință mare. Medicul a declarat că, deși soția mea avea simptomele, pentru a fi testată era nevoie să existe contact cu un purtător diagnosticat de COVID-19. Pe măsură ce medicii ne-au explicat acest lucru, am realizat că există fie o penurie majoră de teste, fie că profesioniștii medicali așteptau ca răspândirea virusului să atingă un prag înainte de a lua diagnosticul în serios.

După mai multe discuții, medicul ne-a spus în cele din urmă că soția mea va fi testată pentru orice alt diagnostic întâi. Dacă aceste rezultate vor fi negative, un al doilea eșantion va fi trimis imediat departamentului local de sănătate pentru testarea COVID-19 și ar trebui să avem rezultatul în câteva zile. Între timp, am fost instruiți să ne întoarcem acasă și să stăm în autoizolare, lucru pe care l-am făcut.

Când rezultatele testul inițial au ieșit NEGATIVE, în aceeași zi, am informat fiecare grup de oameni cu care fusesem în contact despre situația în care ne aflam pentru a maximiza prudența. Aceasta a determinat ca mulți oameni să intre în autoizolare.

Nevrând să incomodez prea mult pe alții, am decis să contactez spitalul pentru a verifica dacă eșantionul soției mele a fost trimis pentru testarea COVID-19. Personalul de acolo nu știa unde a fost trimis. Am sunat în mai multe locuri fără să obțin informații utile. Au trecut câteva zile până când am ajuns în cele din urmă la Institutul Epidemiologic doar pentru a descoperi că nu avuseseră de gând să trimită proba pentru testare. Când am explicat circumstanțele și cât de multe persoane erau în autoizolare și așteptau rezultatele, el a spus că va face testul pentru COVID-19 până marți.

Marți a venit și a trecut. Niciun rezultat. Miercuri a venit și a trecut. Niciun rezultat. Între timp soția mea a ajuns din nou în camera de urgență, întrucât nu mai putea opri tusea. Joi a venit și aproape a trecut. Niciun rezultat. Cercetând, am aflat că există o restanță de sute de eșantioane în așteptare, probabil cu istorii similare cu ale noastre. În sfârșit joi, la 19:30, la aproape 12 zile de la autoizolarea inițială, au venit și rezultatele. NEGATIV! Ce ușurare, dar ce calvar!

În multe privințe, experiența noastră ne amintește de primul „virus” care a infectat această lume. Ca și COVID-19, păcatul nu părea mortal când a fost descoperit pentru prima dată în ceruri. Păcatul nu a părut atât de mortal nici când a ajuns pe pământ, „pus în carantină” într-un un singur copac. Dar, pe măsură ce păcatul a început să se răspândească de la șarpe la Eva, la Adam și la urmașii lor, acesta a devenit repede ceva ce a fost în totalitate scăpat de sub control.

Din păcate, spre deosebire de răspunsul mondial la COVID-19, cea mai mare parte dintre noi nu suntem prea îngrijorați de răspândirea păcatului. Nu suntem prea preocupați să ne testăm viața prin Cuvântul lui Dumnezeu și să ne cercetăm inimile. Vedem simptomele – egoism, mânie, mândrie – infiltrându-se în tot ceea ce facem. Dar ignorăm aceste simptome. Ne bucurăm de păcat, ne jucăm cu el, glumim despre el, facem orice altceva decât să încercăm să-l eliminăm din viața noastră cu orice preț.

Ce s-ar întâmpla dacă am face lucrurile în mod diferit? Ce s-ar întâmpla dacă am trata păcatul ca și cum ar fi COVID-19?

Psalmul 139: 23-24 ne încurajează să ne supunem la un test pentru diagnosticare. „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaște-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaște-mi gândurile!  Vezi dacă sunt pe o cale rea şi du-mă pe calea veșniciei!” Dumnezeu dorește ca noi să ne cunoaștem adevărata stare și să căutăm vindecare spirituală. Inima Lui tânjește ca noi să fim curățați și purificați. Cu toții suntem în carantină aici pe pământ, dar într-o zi, curând, această carantină se va termina și Isus va veni să ne ducă acasă. Când El va face acest lucru, vom fi noi gata?

Eric Louw este pastor la conferința din Texas, și își termină în prezent masteratul la Universitatea Andrews din Berrien Springs, Michigan. El și soția sa, Esther, sunt căsătoriți de trei ani și așteaptă cu emoție sosirea primului lor copil în septembrie! 

Traducere și adaptare: Adina Păltineanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.