Era iarnă, undeva în nord-vest acum ceva vreme, când prietena mea Debbie m-a invitat să o vizitez într-un weekend. Ea locuia undeva la țară la câteva ore distanță de mers cu mașina.
Înainte de a pleca de acasă, am sunat-o și am întrebat-o: ”Ai nevoie să-ți aduc ceva când vin?”
”Nu. Am tot ce îmi trebuie. Doar vino!” mi-a răspuns veselă.
Când am intrat în casă la Debbie, câteva ore mai târziu, părea că suntem în bucătăria unui restaurant. Peste tot erau rețete și vase. Mi-a zâmbit de bun venit dar, a oftat tristă: ”Am uitat ca am nevoie de fasole verde proaspătă pentru una din aceste rețete.”
”Dacă îmi spuneai îți aduceam eu,” i-am răspuns.
”Ei, acum va trebui să ne ducem la magazin în orășelul din apropiere și să cumpărăm!” mi-a răspuns ea.
”Ce vorbești? E iarnă! Nu vei găsi păstăi proaspete acolo!” am răspuns eu.
Câteva minute am argumentat fiecare despre posibilitatea de a găsi păstăi proaspete, apoi Debbie mi-a spus: ”Ce facem? Hai să ne rugăm!”
Pe când Debbie a început să se roage în modul cel mai sincer eu mă gândeam: ”E ridicol. Mă rog pentru un examen, sau ceva serios, dar păstăi? Pare un lucru mult prea mic!” Cu toate acestea, pe măsură ce Debbie continua să se roage am rămas uimită de credința ca a unui copil, iubirea ei și modul în care Îl adora pe Dumnezeu.
Ne-am îndreptat spre orășel și Debbie continua să se roage.
În cele din urmă am ajuns la raionul de zarzavaturi al magazinului. Am fost salutați de un domn amabil care aranja produsele în rafturi. ”Vă pot ajuta cu ceva?” ne-a întrebat.
”Da!” a răspuns Debbie. ”Căutăm cam o jumătate de kilogram de păstăi proaspete.”
”Îmi pare rău doamnă,” a răspuns el, necăjit. ”Nu avem păstăi proaspete. Nu e sezonul lor.”
Plină de încredere și totuși politicoasă, Debbie a vorbit din nou. ”Ne-am rugat pentru aceste păstăi și aș aprecia, dacă te-ai duce în magazia din spatele magazinului să ni le aduci, pentru că sunt acolo.”
Bărbatul a privit puțin surprins la prietena mea înainte de a răspunde. ”Sunt de fapt directorul de producție și eu sunt cel care lansez comenzile pentru produsele proaspete. De aceea vă pot spune cu siguranță că nu avem păstăi proaspete în stoc. Vă putem oferi păstăi congelate sau conservate, dar nu păstăi proaspete.”
”Domnule, știi cine suntem noi?” a răspuns Debbie cu toată seriozitatea. Omul s-a uitat întrebător la noi. Debbie a continuat. ”Suntem fiicele Împăratului. Păstăile sunt acolo, în spate așa ca fii bun și du-te să ni le aduci.”
Pe când bărbatul se îndepărta, eram sigură că se duce să cheme paza magazinului să ne ceară să plecăm.
Cu toate acestea, câteva clipe mai târziu, a venit cu un pachet de păstăi proaspete. Ne-a privit în mod solemn, pe când îi dădea pachetul lui Debbie. ”Nu am comandat aceste păstăi, așa că aș spune că asist la o minune.”
Kelly Wheeler, este o coafeză care scrie din Walla Walla, statul Washington, unde pasiunea ei este să dea mărturie în fața clienților ei despre iubirea lui Isus.
