Să terminăm cursa împreună!
Pasaj biblic de meditat: 1 Cor. 9:24-27
Verset cheie: “Nu ştiţi că ceice aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul!.” 1 Cor. 9:24
Am auzit că penultima milă a cursei este cea mai grea. Este mila, chiar înainte de a putea vedea linia de sosire. Cam așa a fost la primul semi-maraton la care am participat.
Îmi amintesc că trecusem de semnul de la mila 3 și am observat temperatura : -4 C. Era frig. Dar nu eram singur. Eram înconjurat de familie și prieteni. Ne antrenaserăm cu toții pentru acest eveniment. Și nimic nu se compară cu a avea o companie plăcută pentru ca milele alergate să pară mai scurte. Și apoi, bineînțeles, erau mii de străini, cu toții alergând spre aceeași țintă.
Pe la mila 5 și 6 alergam pe malul unui râu. Cu fiecare pas mulțimea se împuțina, iar peisajul ne ajuta să ne ținem privirea îndreptată spre orizont, în loc să ne ținem ochii în pământ. Nu ne-a luat mult până am început să ne simțim confortabil, vorbind în timp ce alergam și schimbând frecvent priviri și râsete.
Undeva după mila 10, câțiva dintre noi au decis să intre într-un ritm mai lent. Deja puteam simți acea oboseală satisfăcătoare, ca rezultat al unui efort prelungit. Apoi am început să urmărim cu atenție mai mare semnele.
Apoi a urmat temuta penultima milă. Dintr-o dată cursa a cotit de lângă râu pe un traseu în urcare care ne ducea înapoi în localitate, unde (conform indicatoarelor) urma să găsim linia de sosire. Dintr-o dată, grupul s-a rarefiat formând o singură coloană. Toți străinii păreau fie că se depărtează de noi în față sau că rămân tare în urmă. Iar picioarele noastre? Dacă murmurau înainte, acum au început să strige. Am trecut pe lângă concurenți care mergeau sau alții care chiar se opriseră. Povara oboselii și eternitatea care părea să despartă bornele între ele, au declanșat război în mințile noastre la fel de mult ca în picioarele noastre.
Această experiență este similară cursei căreia îi fac față alergătorii din ceasul al unsprezecelea. Mulți au alergat mile lungi de când prima lor dragoste i-a impulsionat. Am trecut prin văi și dealuri, am alergat pe lângă pâraie liniștite. Dar acum traseul s-a schimbat și cărarea urcă pe deal. Milele par să treacă mai renunța oricând. Iar finalul pare că nu se mai arată. Dar nu știm noi pe Cel care a organizat cursa? Și nu a promis El că finalul nu va veni mai târziu decât trebuie?
Compania celor care îi avem alături în această cursă compensează epuizarea care ne cuprinde în mod real. Cu orice preț, vom trece linia de sosire. Toți. Împreună. Strigăm unii la alții. Ne târâm peste fiecare deal. Alergăm înapoi să încurajăm pe oricine încetinește. Trecem de o curbă, care ar trebui să fie ultima. Dar nu este, poate următoarea!
Ah! În fine! Apare linia de sosire! Trecem de ea și avem timpul oficial de sosire. Este o medalie pentru fiecare. Am ajuns la final și nu am pierdut pe nimeni!
”Pentru a alerga cursa creștină în triumf, este nevoie să exercităm curaj, răbdare și tăgăduirea eului, așa cum făceau concurenții din cursele grecilor și romanilor… Fiecare obstacol trebuie depășit; nici o povară nu trebuie să împiedice cursa. Și după s-a făcut aceasta, este nevoie de cel mai mare efort pentru a câștiga biruința.” ( Schițe din viața lui Pavel, p. 164, 165).
Acum este un astfel de timp. Cu orice preț, trebuie să trecem linia. Și trebuie să o facem împreună. Haideți să ținem pasul, cu laude și rugăciuni! Sfârșitul este chiar după colț. Suntem aproape acasă.
Provocarea unei rugăciuni din inimă
Tată ceresc, ajută-ne să ne ținem strâns de Tine, știind că ”Acela care a început o bună lucrare în noi, o va duce la sfârșit până în ziua lui Isus Hristos” (Filipeni 1:6). Ajută-ne să nu renunțăm la cursă, chiar dacă milele par să fie din ce în ce mai dificile. Ajută-ne să ne prindem de Tine până ne vei duce în siguranță acasă! În numele lui Isus, Amin!
De Seán Nebblett
Traducere Sarah Ștefan
MOTIVE DE RUGĂCIUNE
- ASTĂZI ÎNCEPE SESIUNEA CONFERINȚEI GENERALE! Rugați-vă ca în timpul acestei sesiuni să fie clar pentru toți că Dumnezeu a auzit rugăciunile poporului Său și ca rezultat, binecuvântează din belșug dincolo de orice așteptări tot ceea ce am gândit și cerut.
- Rugați-vă ca pe măsură ce delegații intră în Alamodome, astăzi pentru prima zi a sesiunii, să simtă dulcea prezență a Domnului și să se poarte și să vorbească într-un mod care va slăvi pe Dumnezeu cu adevărat.
- Rugați-vă ca ploaia târzie să fie turnată asupra bisericii lui Dumnezeu la această sesiune și “Ceea ce ar fi putut fi” în 1901să se petreacă în 2015 pentru a grăbi revenirea lui Isus.
- Rugați-vă pentru deschiderea sesiunii de lucrări și pentru tonul spiritual care va fi dat astăzi și care va stabili tonul pentru întreaga sesiune, ca Dumnezeu să lucreze și ca Satanei să nu-i fie permis să distragă inimile de la concentrarea spirituală.
- Rugați-vă ca agenda Conferinței Generale să fie condusă de Dumnezeu și să decurgă lin, iar întâlnirile să decurgă eficient și în timp util.
- Rugați-vă pentru înțelepciune în formularea declarațiilor care vor fi votate astăzi, întărind poziția bisericii privind Sfânta Scriptură precum și încrederea noastră în scrierile sorei White.
- Rugați-vă pentru cele 35 de Uniuni care au fost organizate de la sesiunea din 2010 a Conferinței Generale și care vor fi votate astăzi.
- Rugați-vă pentru ca Dumnezeu să conducă alegerea membrilor comitetului de numiri, care va fi votat astăzi. Astăzi vor începe discuțiile privind persoana care ar trebuie aleasă (sau realeasă) ca Președinte al Conferinței Generale.
- Rugați-vă ca umilința și dragostea unul față de altul să fie evidente pentru toți cei care urmăresc să vadă dacă Hristos este în inimile noastre, pentru că Biblia spune că suntem ucenicii Lui dacă ne iubim unii pe alții.
- Rugați-vă ca fiecare decizie luată în timpul acestei Sesiuni să fie după voia lui Dumnezeu, pentru slava și gloria Sa.
”Când Duhul lui Dumnezeu s-a pogorât în ziua Cincizecimii, a venit ca un vânt puternic. [Duhul] a fost dat fără măsură, căci a umplut tot locul unde ședeau ucenicii. Tot așa ne va fi dat și nouă când inimile noastre vor fi pregătite să-L primească.” Review and Herald, 10 iunie 1902.
