Ziua 34 – Luni, 27 aprilie

Iubindu-ne semenii creștini

Pasaj Biblic de Meditat: Luca 10:25-37

Verset Cheie: „El a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi”.” Luca 10:27

Unii s-ar putea să se întrebe ce lucru a fost cel mai greu de predat lui Dumnezeu atunci când am ales să merg cu El. A fost faptul că am renunțat la cariera mea în lume? Nu! Stilul de viață lumesc și fericirea aceea superficială pe care o aduce băutul, dansul, și petrecerile? Nu! Poate că a fost să renunț la pasiunea mea pentru fotbal pentru că aș fi câștigat multe trofee și premii în competițiile sportive? Încă odată, nu!

Pot spune cu sinceritate că nici unul din lucrurile acestea, oricât de grele ar părea, nu a fost un ”sacrificiu” să renunț la ele. Viața pe care mi-a dat-o Dumnezeu în schimb nu e doar o viață diferită, dar o viață mai abundentă, și nu aș da-o pentru nimic în lume.

Oricum, umblarea creștină implică lupte la care nu m-am așteptat și aceste provocări îmi testează și îmi încearcă cel mai mult caracterul. Acestea sunt lucrurile pe care mă lupt continuu să le predau Lui.

Isus a rezumat datoria noastră de creștini în Luca 10:27 astfel: „El a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi”.”

Vedeți dumneavoastră, porunca de a-l iubi pe Domnul – care nu mi-a făcut niciodată ceva rău ci mă iubește, m-a salvat și mă acceptă așa cum sunt – este diferită față de porunca care îmi spune să îmi iubesc aproapele ca pe mine însumi. Dacă a iubi pe cei din lume poate fi o luptă, lupta mea cea mai mare este să îi iubesc și respect pe frații mei creștini care adeseori au greșeli și defecte și care de multe ori mă rănesc. Dar ceea ce ne face diferiți de alte religii în lume, este capacitatea de a iubi cum a iubit Hristos. Dacă alegem să Îl urmăm pe El trebuie să învățăm să îi iubim cu o dragoste neegoistă, plină de sacrificiu și pe cei din jurul nostru (inclusiv pe frații noștri creștini care ne greșesc, ne dezamăgesc sau ne rănesc).

Acest tip de predare nu e ușor, dar îl laud pe Dumnezeu pentru că pe măsură ce caut să Îi dau inima mea, El pune în ea aceea dragoste neegoistă și acceptare față de semenii mei creștini.

Provocarea unei rugăciuni din inimă

Doamne, ajută-mă să îi văd pe ceilalți așa cum îi vezi Tu. Înlocuiește Tu ochii mei cu ochii Tăi, pentru că sunt orb și nu pot recunoaște scrisul mâinii Tale în viața fraților de lângă mine. În loc să văd defectele, mândria, egoismul la alții, ajută-mă să cred și să văd faptul că vei duce la bun sfârșit lucrarea car ai început-o în ei, așa cum o faci și în mine. Ajută-mă să fiu o unealtă a dragostei Tale, ca să mă poți folosi să șlefuiești și înmoi inimile fraților mei. Și pe măsură ce continuăm cele 100 Zile de Rugăciune, fie ca inimile noastre să fie inundate de dragoste adevărată pentru frații creștini din jurul nostru (chiar dacă nu suntem mereu de acord unii cu alții).

Scris de: Roman Ril

Traducere: Sarah Ștefan

MOTIVE DE RUGĂCIUNE

1. Rugați-vă pentru  o  revărsare atât de bogată a Duhului Sfânt la această sesiune a Conferinței Generale, încât să fie evident pentru toți că Dumnezeu a lucrat ca răspuns la rugăciune.
2. Rugați-vă ca această sesiune a Conferinței Generale să fie un punct de cotitură în istoria bisericii noastre
3. Rugați-vă ca la această sesiune să nu fie doar lucrări așa cum e de obicei la sesiunea Conferinței Generale, ci redeșteptarea spirituală  care ne va da putere pentru a vesti lumii pe Isus.
4. Rugați-vă ca Dumnezeu să aducă la această sesiune oamenii pe care El îi vrea acolo și ca participanții (atât lideri cât și laici) să fie cu adevărat convertiți, reconvertiți sau provocați să meargă mai profund în umblarea lor cu Hristos în timpul sesiunii.
5. Rugați-vă ca nimeni să nu încerce să manipuleze ordinea de zi sau întâlnirile, ci fiecare  să permită Duhului Sfânt să le impresioneze inimile.
6. Rugați-vă ca seminariile zilnice de rugăciune să fie binecuvântate și ca oamenii să-și dea seama unde vor avea loc. Rugați-vă și ca participanții să poată găsi camera de rugăciune, sala F din clădirea Alamodomului.
7. Rugați-vă ca echipamentul tehnic și audio/vizual să lucreze bine și ca oamenii să poată auzi bine indiferent unde stau în clădire.
8. Rugați-vă ca traducerile care se fac să fie corecte și autorizate de Duhul Sfânt.
9. Rugați-vă pentru delegații și șefii departamentelor Isprăvnicie, Servicii de Asigurări, Trezorerie și Secretariat de la Conferința Generală și de la bisericile din toată lumea.
10. Rugați-vă pentru o creștere a zecimilor și darurilor, precum și a dăruirii prin sacrificiu la membrii bisericii din lumea întreagă, ca să nu-L jefuim pe Dumnezeu de ceea ce-I datorăm.

”Rugăciunea este deschiderea inimii noastre lui Dumnezeu, ca unui prieten. Aceasta nu pentru că este necesar să informăm pe Dumnezeu cu privire la persoana noastră, cine suntem noi, ci pentru ca noi să putem fi capabili să-L primim. Rugăciunea nu coboară pe Dumnezeu la noi, ci ne înalță pe noi la El. Când Domnul Hristos a fost pe pământ, El a învățat pe ucenici cum să se roage. El i-a sfătuit să prezinte nevoile lor zilnice înaintea lui Dumnezeu și să așeze toată povara lor asupra Lui. Asigurarea pe care El le-a dat-o, că cererile lor vor fi ascultate, este de asemenea o asigurare pentru noi.” Calea către Hristos, p. 93