Ghid pentru inima neliniștită când e vorba de citirea lucrărilor scrise de Ellen G. White
Ești sigur că Ellen White a scris asta?
Oamenilor le place să o citeze pe Ellen White. În predici, pe Facebook, în discuții. Numele ei este invocat des, dar mai rar cu o sursă. Și eu am fost vinovată de asta. Uneori avem încredere în ceea ce auzim fără să verificăm acuratețea informației. Dar asta este periculos. Nu putem discuta despre ceea ce a scris ea de fapt dacă reacționăm la ceva ce nu a scris. Chiar și o citare adevărată, scoasă din context, poate distorsiona sensul ei.
Merită să precizăm clar: unele citate care circulă sunt complet inventate. Altele sunt reale, dar greșit înțelese.
Deci, primul pas este simplu: găsiți sursa. Citiți-o în context. Verificați cui se adresează, ce a determinat comentariul și ce altceva a mai spus în legătură cu acesta. Nu puteți aplica ceea ce nu există.
Cuvintele dure sunt pentru cei încăpățânați, nu pentru cei sensibili
Ellen White nu a scris în vid. Ea a scris unor oameni reali, în situații specifice, cu puncte slabe foarte reale. Uneori, acei oameni erau leneși. Uneori erau îngâmfați. Uneori erau pur și simplu neascultători. Și când a văzut asta, nu s-a abținut.
Dar dacă ești deja împovărat de vinovăție, dacă te întrebi deja dacă Dumnezeu este dezamăgit de tine, dacă deja încerci din răsputeri și simți că nu este suficient, atunci probabil că acele cuvinte nu ți-au fost adresate ție.
Iată ce a spus James White despre scrierile ei:
„[Ellen White] lucrează în acest dezavantaj, și anume: ea face apeluri puternice la oameni, pe care puțini le simt profund, și adoptă poziții puternice, mergând până la extreme. Apoi, pentru a salva cauza de la ruină ca urmare a acestor extreme, ea este obligată să iasă în față cu mustrări publice pentru extremiști. Este mai bine decât să lase lucrurile să se destrame, dar influența atât a extremelor, cât și a mustrărilor este teribilă asupra cauzei și îi aduce doamnei White o povară triplă. Iată dificultatea: ceea ce ea, poate, spune pentru a-i îndemna pe cei lenți este luat de cei prompți ca un îndemn să depășească limita. Iar ceea ce ea ar putea spune pentru a-i avertiza pe cei prompți, zeloși și neprevăzători este interpretat de cei întârziați ca o scuză pentru a rămâne prea în urmă.”[Review and Herald, Mar. 17, 1868.]
Exact asta mi se întâmpla și mie. O avertizare menită să-i trezească pe cei apatici mă zdrobea pe mine. O mustrare menită să denunțe ipocrizia mă făcea să intru într-o spirală, chiar dacă eram deja pocăit.
Iată deci concluzia practică: dacă citești ceva care ți se pare prea dur, oprește-te. Întreabă cui i-a fost adresat. Întreabă de ce a fost scris. Întreabă Duhul dacă se aplică în cazul tău sau dacă este aplicat greșit din cauza spiritului tău de responsabilitate excesiv. Și amintește-ți: doar pentru că ceva este inspirat nu înseamnă că era destinat ție în acel moment.
Context, context, context
Unele citate ale Ellen White par extreme. La fel și unele versete din Biblie. Cum ar fi acesta: „Vedeţi dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă” (Iacov 2:24).
Luată separat, această afirmație pare a fi opusul Evangheliei. Pavel scrie exact invers: „Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință… Nu prin fapte….” (Efeseni 2:8, 9).
Dar când citești ambele pasaje în context, devine clar: Iacov scrie unor oameni care pretindeau că au credință, în timp ce trăiau egoist. Pavel scrie unor oameni care credeau că pot câștiga mântuirea prin fapte. Ambii abordau probleme diferite. Și amândoi aveau dreptate.
Același principiu se aplică și în cazul lui Ellen White.
La un moment dat, ea a scris cu tărie împotriva cheltuirii banilor pe biciclete. Astăzi, acest lucru pare absurd, până când citești ce se întâmpla atunci. La acea vreme, bicicletele erau articole de lux care costau mai mult decât venitul anual al unor oameni. Familiile se îndatorau încercând să țină pasul cu trendul, iar oamenii renunțau literalmente la donațiile pentru misiune pentru a cumpăra ultimul model.
Așadar, ea a scris: „Au avut loc multe fapte ciudate în Battle Creek odată cu nebunia bicicletelor, ceea ce L-a nemulțumit foarte mult pe Domnul și a dezonorat foarte mult cauza adevărului prezent. Dumnezeu îi consideră responsabili pe cei care au cheltuit bani în acest sens.”[Letter 19, 1897.]
În context, aceasta nu era o interdicție universală a bicicletelor. Era un avertisment specific cu privire la distragerea atenției, îndatorarea și prioritățile greșite. Dacă Ellen White ar fi în viață astăzi, ar scrie probabil ceva similar despre smartphone-uri, abonamente sau nevoia de a fi vizibil pe toate platformele.
Așadar, înainte de a respinge sau de a intra în panică din cauza unui citat, întreabă-te: Ce se întâmpla? Cui îi scria ea? Ce problemă încerca să rezolve? (Va urma)
Callie Buruchara este capelan la o academie cu internat și profesoară de religie în Virginia, SUA.
Traducere: Adina Păltineanu
Articolul a fost publicat în revista Adventist Review din 25 octombrie 2025
