Harul și adevărul

„Aceasta este credința mea”, spunem cu mândrie, și arătăm doctrinele, dogmele, cărțile sacre. „Pe acestea le cred”, spunem în cor în timp ce stăm în biserică, înconjurați de arsenalul de argumente construit pentru a contracara necredința.

Dar ce este credința la ora 3:00 dimineața, când grijile se adună în întuneric ca niște păianjeni pe tavan? Care este încrederea noastră atunci când cei dragi au febră gem și se agită, iar noi ne simțim neputincioși în a le alina durerea?

Inima credinței este încrederea în dragostea neclintită a lui Dumnezeu, mult mai mult decât aderarea la o credință sau obținerea de răspunsuri la rugăciuni. Să fim siguri de afecțiunea Sa – să știm că mâna Lui este asupra noastră, că ne alină toate rănile, că harul Său tăcut, dar plin de bunătate – aceasta este legătura care face credința puternică și reală. „Fiți siguri de aceasta”, spune Isus. „Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”” (Matei 28:20). Hristos nu este niciodată absent.

Adevărurile pe care le predăm altora sunt, în cel mai bun caz, descrieri ale încrederii noastre în har. Dragostea pentru care nu am muncit niciodată și pe care nu o merităm este revărsată asupra noastră doar pentru că inima lui Dumnezeu este dragoste.

Atunci când ne încredem profund, vorbim bine de Dumnezeu: spunem adevărul lui Dumnezeu.

Așadar, rămâneți în har. -Bill Knott

Bill Knott – este redactor la revista Adventist Review. Articolul a fost publicat în numărul din 22 octombrie 2021.

Traducere: Adina Păltineanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *