Credința mea nu este decât un castel cu nisip tremurând pe plaja timpului.

Mulți dintre noi ar putea scrie acea propoziție, sau cel puțin o pot șopti. Suntem acoperiți până peste cap de greșelile noastre – de cuvintele înfierbântate pe care le-am rostit; lucrurile consumate; faptele prostești care ne-au afectat sănătatea sau au rănit pe cei pe care îi iubim.

În zilele bune, ne amintim de har și, timp de câteva ore, valul se retrage. Dar apoi un val de vinovăție în creștere șterge micile turnuri ale credinței de pe plaja noastră. Nu va schimba nimic acest flux și reflux?

Spuneți cu voce tare harul pe care îl cunoașteți. Repetați cuiva lucrurile bune pe care Dumnezeu le-a făcut pentru voi – împăcările făcute; obiceiurile care s-au schimbat în bine; bunătatea pe care ai practicat-o până ce grija pentru alții pare a doua natură. Prin har, viața ta este diferită. Și fiecare deosebire pe care o veți exprima va fi o cărămidă împotriva curentului.

Credința crește în urma auzirii, chiar și atunci când te asculți pe tine însuți. ”Cuvântul este aproape de tine: în gura ta şi în inima ta.” Și cuvântul acesta este cuvântul credinței, pe care-l propovăduim noi. (Rom 10: 8).

Credința ta este construită pe stâncă și Isus nu dă greș niciodată.

Deci, rămâneți în har. -Bill Knott

Bill Knott – este redactor al revistei Adventist Review. Articolul a fost publicat în numărul din 13 august 2021.

Traducere: Adina Păltineanu

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *