De ce harul ne face să ne simțim stânjeniți

Nu ne place să acceptăm daruri atunci când nu putem oferi nimic în schimb.

Așa că ne luptăm să plătim masa  la restaurant, hotărâți să nu ne simțim obligați pentru ceea ce vrea să plătească cineva care ne iubește. Ne zvârcolim în jenă plină de mândrie când primim cadou o sumă atât de mare încât ne temem că ne vom pierde libertatea de a decide, de a reglementa, de a alege.

Suntem dispuși să fim recunoscători atâta timp cât nu există o obligație de durată: facem schimb de felicitări, de mese de Crăciun. Scorurile trebuie să fie egale și toate conturile să fie echilibrate.

Și atunci Tatăl ne copleșește cu o veste bună, de necrezut – un potop de bunătate nemeritată și nerecompensată,  pentru care nu există un plan de plată: „ În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogățiile harului Său”(Efeseni 1: 7).

Nu există nicio modalitate de a o plăti: nici o cantitate de corectitudine legală și dureroasă nu ne poate acoperi datoria. Harul lui Dumnezeu ne confruntă cu un dar atât de mare încât, în cele din urmă, renunțăm să plătim înapoi. Învățăm să trăim ca suflete iubite și eliberate și într-o bună zi chiar ne bucurăm de „ nemărginita bogăție a harului Său, în bunătate a Lui față de noi în Hristos Isus.” (Efeseni 2: 7).

Primiți darul din inima mare a lui Dumnezeu. Și rămâneți în har. -Bill Knott

Bill Knott – este redactor al revistei Adventist Review. Articolul a fost publicat în numărul din 29 ianuarie 2021.

Traducere: Adina Păltineanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *