Alegerea de a iubi

„A fost foarte amabilă, acceptându-mi scuzele”, spunem cu admirație sinceră. „A ținut un discurs foarte binevoitor ținând cont de circumstanțe”, adăugăm noi, conștienți că ar fi putut face altfel. Referințele noastre comune la har arată că cel mai adesea îl legăm de „ceva ce nu trebuia făcut așa” sau de cineva care a făcut o alegere nobilă de a se ridica deasupra poftei normale a omului de a avea putere, avere sau influență.

Harul este întotdeauna o alegere, chiar și în momentele dificile și supărătoare. Și astfel găsim o definiție utilă a faptelor pline de har ale lui Dumnezeu față de noi: acestea sunt întotdeauna ceva ce El nu era obligat să facă. A fost, este – o alegere – de a ne oferi dragostea și iertarea Lui, o decizie de principiu, chiar dureroasă, determinată de caracterul Său.

Chiar și când am scuipat pe Fiul Său și L-am bătut rău, am râs de agonia Lui și L-am batjocorit pe când murea. Dacă Dumnezeu nu ar fi milostiv, toți cei care au trăit vreodată ar fi condamnați. „Nu este nicio deosebire. Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Rom 3:23).

Dar harul este real; iertarea se întâmplă, iar viețile distruse devin noi. În fiecare oră – în fiecare zi – Tatăl oferă harul care nu ni se cuvine și nici nu-l merităm. Și totul pentru satisfacția profundă pe care El o primește când ne vede îmbrățișați și primiți în împărăția Fiului Său. Deci, rămâneți în har. – Bill Knott

Bill Knott – este redactor al revistei  Adventist Review. Articolul a fost publicat în numărul din 20 noiembrie 2020.

Traducere: Adina Păltineanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *