Cea mai mare binecuvântare pe care o poate avea cineva!

de Onaolapo Ajibade

M-am născut într-o familie din Nigeria, în care religia de bază era islamul. Pe măsură ce am crescut, tatăl meu dorea să devin un mare savant islamic și să beneficiez  și de o educație occidentală. Prin urmare, în weekend participam la o școală islamică, iar în timpul săptămânii la o școală primară creștină. Curând  memorasem suficiente versete din Coran ca să mă rog de cinci ori pe zi ca musulman și am respectat cu credincioșie aceste ritualuri de rugăciune.

Am progresat în cariera mea academică și în cele din urmă am fost admis la Universitatea din Ghana, unde am studiat agricultura. Acolo m-am întâlnit cu un grup non-denominațional care m-a condus la Hristos. Într-o zi, un coleg de la aceeași facultate, adventist din ziua a șaptea, pe nume Daaku, m-a vizitat și mi-a împărtășit adevărul  despre Sabatul zilei a șaptea, conform Scripturii. Reacția mea inițială a fost aceea de a considera că nu prea contează ce zi este   sfântă pentru cineva. Daaku nu a căutat să îmi demonstreze atunci, ci a preferat  să se ducă în camera lui de unde mi-a adus două broșuri. Una apăra păzirea duminicii, iar cealaltă explicând motivele biblice pentru Sabatul zilei a șaptea. M-a rugat să le citesc pe cele două în mod obiectiv. După ce am studiat cărțile, am fost convins că ziua care trebuia considerată sfântă, era ziua a șaptea.

M-am alăturat fără întârziere Asociației Studenților Adventiști care se întâlneau în campus și am început să mă închin în Sabat. Daaku a împărtășit și alte studii biblice cu mine și cu alți doi studenți, iar pe 13 august 1977, toți trei am fost botezați. Înainte de botezul meu, citisem cartea Tragedia veacurilor și eram profund convins că cea mai importantă lucrare pe care o putea face cineva era aceea de împărtăși altora mesajul acelei cărți. Dar cum puteam face asta? Răspunsul la această întrebare a venit într-un mod misterios.

În acea perioadă, trebuia să îndeplinesc o cerință pentru diploma de licență, care îmi impunea să scriu o disertație formală, care să aibă legătură cu modul în care diferite procente și combinații de potasiu afectau creșterea orezului. Din păcate, procentele de potasiu recomandate de îndrumătorul meu au fost prea mari și astfel toate răsadurile de orez au pierit. Asta însemna că trebuia  să repet întregul experiment în timpul vacanței de vară, dar nu aveam bani pentru finanțarea proiectului. Unui profesor de la facultatea de agricultură care mi-a văzut starea de îngrijorare i s-a făcut milă și mi-a sugerat să merg la îndrumătorul meu pentru a-i cere să-mi găsească un loc de muncă/studiu pe care îl puteam face pentru a strânge banii de care aveam nevoie. M-am rugat pentru acest lucru și l-am rugat pe Dumnezeu ca îndrumătorul să spună „Nu” dacă nu era acesta modul Lui de a rezolva problema mea. Când am ajuns la îndrumător și i-am făcut cererea, el mi-a spus „Nu, nu te pot ajuta”. Aveam pace și deși nu știam cum va rezolva Dumnezeu problema, eram încrezător că o va rezolva. Eram plin de curiozitate să văd cum va asigura Dumnezeu banii necesari.

Când m-am văzut din nou cu prietenul meu Daaku, el mi-a sugerat să devin evanghelist cu literatură cu jumătate de normă așa cum era și el, astfel că aș putea câștiga banii de care aveam nevoie pentru a finanța proiectul. Am salutat ideea și am văzut-o drept răspunsul perfect la rugăciunea mea. Daaku m-a instruit și am început să lucrez imediat. Evanghelizarea cu literatură s-a dovedit a fi un mod interesant și eficient ca să pot împărtăși solia adventă. Greșeala pe care a făcut-o îndrumătorul meu în a recomanda procente de substanțe chimice care au omorât toate răsadurile de orez s-a transformat astfel într-o binecuvântare și Dumnezeu a folosit tocmai această situație pentru a-mi prezenta chemarea vieții mele. Pe măsură ce mă apropiam de sfârșitul programului meu universitar, am judecat astfel: „Am fost instruit să produc alimente ca agricultor. Oricine din orice credință poate face asta, dar numai un membru al bisericii rămășiței lui Dumnezeu poate împărtăși cele trei solii îngerești cu ajutorul cărților. Întrucât acest lucru este realizat de relativ puțini oameni, ar trebui să îmi dedic viața împărtășirii adevărului lui Dumnezeu în acest fel!” Așadar, după ce am terminat învățământul universitar și am îndeplinit serviciul național obligatoriu de un an, atât în ​​Ghana, cât și în Nigeria, am început să vând cărți ca și colportor  normă întreagă.

Rudele mele erau tulburate. De ce ar trebui ca o persoană cu diplomă universitară să aleagă să vândă cărți ”pe stradă”, cum spuneau ei? Din păcate, relația dintre mine și rudele mele s-a deteriorat, dar am rămas ferm la decizia mea. De-a lungul anilor, am lucrat ca evanghelist cu literatură, director  asistent de publicații, director de publicații de fond, director al departamentului de literatură  al seminarului, secretar executiv al conferinței, președinte de conferință, secretar pastoral al uniunii, și secretar executiv al Diviziunii Africa Centrală, poziție din care m-am pensionat în 2015.

Privind în urmă, nu pot decât să strig „Aleluia!” căci Dumnezeu m-a condus la creștinism, făcându-mă membru al bisericii rămășiței și chemându-mă în lucrarea de evanghelizare. A fost o călătorie minunată și binecuvântată cu Domnul. A cunoaște și a împărtăși altora adevărul în această lume confuză și haotică este cea mai mare binecuvântare pe care o poate avea cineva – și eu o am!

Motive de rugăciune ale bisericii mondiale
  • Rugați-vă pentru SUA, Brazilia, India, Rusia, care sunt printre țările cele mai afectate de Covid-19. Rugați-vă pentru toți cei care sunt spitalizați și / sau pe moarte. Rugați-vă să cunoască pe Dumnezeu și să apeleze la El.
  • Amsarika S.: Vă rog să vă rugați pentru tatăl meu. Rugați-vă ca Duhul Sfânt să lucreze asupra inimii sale pentru a-L primi pe Isus ca Mântuitor.
  • Rugați-vă pentru membrii din întreaga lume care se luptă cu probleme de sănătate mintală, cum ar fi depresia, tulburarea bipolară și alte boli.
  • Rugați-vă pentru Treasure Hunt, un magazin care vinde articole folosite în scopuri caritabile, condus de adventiști, anexat unei clinici și unui spațiu de lectură, pe drumul istoric Route 66 din Chicago, SUA. Cereți lui Dumnezeu să aducă oamenii care au cea mai mare nevoie de speranță și vindecare și să-și reverse Duhul Său asupra lucrătorilor, împuternicindu-i pentru slujire.
Traducere: Adina Păltineanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Conţinutul este protejat.