S-a crăpat de ziuă

Aceste ore între miezul nopții și zori pun la încercare răbdarea lumii. Ne împiedicăm pe holurile caselor întunecate. Căutăm companie pe canalele televiziunii și în cărțile care ne adormeau. Ne ascundem de durerea sau de suferința care nu ne lasă să închidem ochii.

De ce zorii trebuie să aștepte? De ce speranța zilei trebuie să se întindă atât de departe? Dacă am putea, am întinde mâna să tragem prima rază cenușie a dimineții spre noi – ne-am înfășura într-un pic de speranță și ne-am bucura. Dar zorii nu ne sunt la îndemână.

În toată istoria, doar un singur Om putea aduce dimineața. Un singur Om ar putea pretinde, pe bună dreptate: „Eu sunt lumina lumii”. Numai Isus a putut străpunge închisoarea în care am fost înlănțuiți în rușine cu minunata veste bună despre har și iertare, putere și pace. Numai El a putut triumfa asupra morții și a locuinței morților, pentru că numai El a experimentat – și a zdrobit – puterea lor.

Această lume rănită are nevoie disperată de istoria învierii Sale. Această planetă întunecată, chinuită de război și devastată de boli, strigă după veștile bune ale acestui răsărit uimitor.

S-a crăpat de ziuă și bunătatea a câștigat.

Sărbătoriți viața nouă care vi s-a dăruit. Și rămâneți în har

Bill Knott este redactor al revistei Adventist Review. Articolul a fost publicat în ediția din 10.04.2020 .

TraducereAdina Păltineanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Conţinutul este protejat.