În cartea sa Absolut Surrender, Andrew Murray observă că scopul lucrării Duhului Sfânt în noi este să-L slăvim pe Dumnezeu reflectând pe Hristos:
Când Dumnezeu dă Duhul Sfânt, obiectivul Lui principal este formarea unui caracter sfânt. Este un dar al unei minți sfinte și al unei dispoziții spirituale, și ceea ce avem nevoie mai presus de orice, este să spunem: „Trebuie să am Duhul Sfânt care să sfințească toată viața mea interioară dacă vreau să trăiesc cu adevărat pentru slava lui Dumnezeu” .
Dar provocarea noastră este următoarea: Cum poate o ființă omenească păcătoasă să reflecte natura divină a lui Dumnezeu? Căci Pavel scrie că „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.” (Romani 3: 10-11) și că suntem „din fire copii ai mâniei, ” (Efeseni 2: 3). Evident, să devenim asemenea lui Hristos nu se întâmplă doar încercând mai mult.
Murray explică faptul că atât problema noastră și soluția ei își au rădăcina în natura noastră:
De ce mielul este mereu blând? Pentru că aceasta este firea lui. Se chinuie mielul ca să fie blând? Nu. De ce nu? Este atât de frumos și blând. Trebuie mielul să studieze cum să fie blând? Nu. De ce îi vine atât de ușor? Pentru că așa este natura sa. Și un lup – de ce nu se chinuie lupul deloc ca să fie crud și să-și înfigă colții în săracul miel sau oaie? Pentru că așa este natura lui. Nu trebuie să-și facă curaj; așa este firea lupilor.
Biblia ne învață că oglindirea chipului lui Dumnezeu nu vine printr-o modificare a ceea ce suntem, ci prin înlocuirea firii păcătoase omenești cu firea divină.
Această înlocuire are loc în două etape. Prima etapă este când firea veche este „omorâtă” (vezi Romani 8: 1-14). La aceasta se referă Isus atunci când ne cheamă să ne lepădăm de noi înșine zilnic, să ne ridicăm crucea și să-L urmăm – chiar până la moarte (Luca 9:23). Acesta este și motivul pentru care Pavel ne cheamă să devenim „jertfă vie” (Romani 12: 1). Pentru o viață nouă, trebuie să murim mai întâi.
A doua etapă este botezul Duhului Sfânt. În această etapă Duhul Sfânt ne umple cu natura divină. Dovada că Dumnezeu este în noi stă în faptul că firea Lui devine vizibilă – trăim „dragostea, bucuria, pacea, răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea și înfrânarea poftelor” (Galateni 5: 22-23) pentru că Dumnezeu locuiește în noi. Duhul Sfânt nu poate intra pe deplin în noi să aducă natura Sa divină cu El decât dacă suntem goliți complet.
În această broșură sunt câteva dintre gândurile lui Ellen White despre moartea la sine și botezul Duhului Sfânt. Ceea ce veți observa este că botezul Duhului Sfânt este o consecință a muririi față de sine. Uneori ne rugăm pentru Duhul Sfânt, dar puțin pare să se schimbe. O parte din remediu poate fi în înțelegerea relației dintre golirea de sine și umplerea Duhului Sfânt.
Unele dintre aceste citate vor părea greu de acceptat, pentru că ele atacă problemele din miezul ființei noastre. Dar sper că ele se vor dovedi utile în înțelegerea acestor două concepte critice care ne învață cum să fim re-formați în caracterul lui Isus.
Gavin Anthony -Hollywood, Ireland – 24 iunie, 2010
Introducere la cartea Dying to Reflect
Traducere: Adina Păltineanu
