06-02-2011
Voi pune Duhul Meu în voi, şi veţi trăi; vă voi aşeza iarăş în ţara voastră, şi veţi şti că Eu, Domnul, am vorbit şi am făcut, zice Domnul. Ezechiel 37:14
Nu agentul uman, este cel ce inspiră viaţa. Domnul Dumnezeul lui Israel va face această parte, însufleţind la activitate natura spirituală lipsită de viaţă. Suflarea Domnului oştirilor trebuie să intre în corpurile lipsite de viaţă. La judecată, atunci când toate secretele sunt expuse, se va vedea că vocea lui Dumnezeu a vorbit prin agentul uman, şi a trezit conştiinţa apatică, a stârnit facultăţile lipsite de viaţă, şi a mişcat păcătoşii către pocăinţă şi căinţă, şi lepădarea de păcate. Se va vedea atunci în mod clar că prin agentul uman, credinţa în Iisus Hristos a fost împărtăşită sufletului, şi viaţă spirituală din cer a fost insuflată celui care fusese mort în greşeli şi păcate, şi el a fost înviorat cu viaţă spirituală.
Dar această analogie a oaselor uscate nu se aplică doar lumii, ci şi celor care au fost binecuvântaţi cu o mare lumină, pentru că şi ei sunt ca scheletele din vale. Ei au forma de oameni, arată ca un trup, dar nu au viaţă spirituală. Dar parabola nu lasă oasele uscate doar unite împreună, formând oameni, pentru că nu este de ajuns să existe simetrie între membre şi caracteristici. Suflarea de viaţă, trebuie să însufleţească trupurile, încât acestea să poată sta în picioare, şi să începă să lucreze. Aceste oase reprezintă casa lui Israel, biserica lui Dumnezeu, şi speranţa bisericii este influenţa însufleţitoare a Duhului Sfânt. Domnul trebuie să sufle asupra oaselor uscate, pentru ca acestea să trăiască.
Duhul lui Dumnezeu, cu puterea sa dătătoare de viaţă, trebuie să fie în fiecare agent uman, astfel încât fiecare muşchi spiritual şi fiecare rezervă de energie să fie folosite. Fără Duhul Sfânt, fără suflarea lui Dumnezeu, există amorţeală a conştiinţei, şi pierderea vieţii spirituale. Mulţi dintre cei care sunt fără viaţă spirituală au numele în registrele bisericii, dar ele nu sunt scrise în cartea vieţii Mielului. Ei pot să fie parte din biserică, dar nu sunt uniţi cu Domnul. Ei pot fi sârguincioşi în îndeplinirea unor anumite îndatoriri şi pot fi consideraţi ca oameni vii, dar mulţi se numără printre cei cărora „le merge numele că trăiesc, dar sunt morţi” (Apocalipsa 3:1) – Ellen White, Comentarii, vol.4, 1165,1166.
Acest devoţional este din cartea Ci voi veţi primi o putere de Ellen G. White.