Apocalipsa 4:10,11 Cei douăzeci și patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce ședea pe scaunul de domnie și se închinau înaintea Celui ce este viu în vecii vecilor, își aruncau cununile înaintea scaunului de domnie și ziceau: „Vrednic ești Doamne și Dumnezeul nostru să primești slava, cinstea și puterea căci Tu ai făcut toate lucrurile și prin voia Ta stau în ființă și au fost făcute!”
Aceasta este una dintre cele mai impresionante imagini pe care le găsim în Biblie. Reprezentanții omenirii și a tuturor ființelor create din univers îți manifestă adorația supremă depunându-și coroanele și prosternându-se în fața tronului lui Dumnezeu.
Prima întrebare de studiu: Ce semnificație are gestul celor douăzeci și patru de bătrâni?
- Numai Dumnezeu este Singurul din univers care merită adorația tuturor ființelor create.
- Acest statut este conferit de calitatea Lui de Creator a întregii existențe. Acesta este și un răspuns pertinent la întrebarea filosofică: „De ce există ceea ce există din moment ce ar fi putut să nu existe?” Acest răspuns este: Ceea ce există, există pentru că așa I-a plăcut lui Dumnezeu să procedeze. Nu ar fi existat nimic, dacă Dumnezeu ar fi ales să nu existe nimic. Amin!
- Slava lui Dumnezeu există prin sine însăși. Ființele create nu fac decât să recunoască slava lui Dumnezeu și să o atribuie în mod consecvent Celui care o deține și o merită și Care nu o împarte cu nimeni.
- Când se închină lui Dumnezeu, ființele create nu fac decât să își recunoască locul pe care îl au în planul creației și locul pe care îl ocupă Creatorul Însuși în acest plan.
- Actul închinării și consacrării este un gest de recunoaștere și recunoștință că toate lucrurile vin de la Dumnezeu și se întorc la Dumnezeu, într-un binecuvântat ciclu al iubirii divine creatoare și salvatoare.
- Aici avem o demonstrație convingătoare a principiului fundamental al cerului și al lui Dumnezeu, și a împărăției Sale: A dărui, Celui care a dăruit. Încălcarea acestui principiu a adus răul în univers, atunci când Lucifer a încercat să rețină pentru sine ceea ce era de drept a lui Dumnezeu.
- Consacrarea bunurilor primite de la Dumnezeu trebuie însoțită de consacrarea ființei care aduce închinare. Acest model a fost exemplificat suprem de însuși Salvatorul care S-a dat pe Sine Însuși, în actul sacrificiului suprem.
A doua întrebare de studiu este: Ce motive au cei douăzeci și patru de bătrâni să își exprime adorația supremă?
- Își exprimă recunoștința că ei își datorează existența actului de bunăvoință divină prin care au fost aduși la existență din moment ce exista și alternativa ca ei să nu fi fost creați.
- Își exprimă recunoștința că Dumnezeu i-a recuperat din marea tragedie omenească, din necazul cel mare, plătind un preț care întrece orice imaginație. Din această uimire se naște adorația lor și oricare act de adorație al nostru.
- Își exprimă recunoștința că în periplul lor prin marea durere, au fost conduși și ocrotiți în mod providențial, de cele mai multe ori, fără ca ei să își dea seama. Acum ei încep să înțeleagă mișcările Providenței prin care au fost aduși înapoi, acasă la Dumnezeu.
- Își exprimă recunoștința pentru răspunsul pe care Dumnezeu îl are la toate întrebările fără răspuns în timpul pelerinajului lor pământesc. Pe măsură ce primesc răspunsurile, motivul adorației lor rămâne, în etern, autentic și proaspăt.
- Își exprimă recunoștința pentru dragostea divină care umple întreg universul, prin care au fost făcute toate lucrurile și prin care ele stau în ființă.
- Își exprimă simplu și direct bucuria salvării pe care au început să o cunoască încă din perioada pribegiei lor pe acest pământ umbrit de păcat, distrugere și moarte.
- Cei douăzeci și patru de bătrâni nu fac decât să se manifeste natural și fără nici un efort în imediata prezență a lui Dumnezeu. În prezența lui Dumnezeu orice ființă creată se manifestă plină de adorație. Nu există altă variantă sau alternativă. (Sau poate că există alternativa nedorită a lui Lucifer)
A treia întrebare de studiu: Ce motive avem noi pentru momentele de adorație, închinare și consacrare?
- Recunoștința pentru propria noastră existență
- Recunoștința pentru șansa salvării
- Recunoștința pentru prețul salvării
- Recunoștința pentru călăuzirea și ocrotirea divină în tot periplul salvării noastre personale.
- Recunoștința pentru răbdare, îndurarea și iertarea continuă, în ciuda continuei noastre neascultări, până la triumful final al harului divin.
- Recunoștința pentru șansa de a fi părtași la actul creației și la actul salvării altora.
- Recunoștința pentru darul nemeritat al vieții veșnice, în ciuda lipsei noastre de merite prin care să ne câștigăm salvarea.
Urgențe în așteptare este o călătorie în care pastorul Ion Buciuman ne este ghid în descoperirea schimbărilor urgente de care avem nevoie ca să putem fi gata, căci Mirele vine!
