Marcu 16:15 Duceți-vă în toată lumea, și propovăduiți Evanghelia la orice făptură.
Cu toții suntem de acord că aceasta reprezintă trimiterea pe care Hristos a adresat-o tuturor urmașilor Săi. Deci trebuie să fie tratată ca un imperativ, ca o poruncă divină, de la care nimeni nu poate face excepție și de care nimeni nu este scutit. Fiecare credincios în parte și întreaga biserică în ansamblul ei are această datorie sfântă, de a contribui la promovarea Evangheliei în toată lumea, până la marginile pământului.
Ne vom concentra atenția asupra expresiei: „orice făptură”. Aceasta trebuie înțeleasă în cel puțin două sensuri distincte: „Nimeni să nu fie trecut cu vederea” și „Fiecare ființă umană să fie considerată în mod particular, cu tot ceea ce are specific”. Din această a doua perspectivă, evanghelizarea devine o experiență provocatoare și complexă, care implică mai mult decât depunerea mărturiei personale a credinței. Evanghelizarea devine dintr-odată, o aplicare individuală a adevărului biblic la fiecare suflet în parte, în așa fel încât Evanghelia să devină relevantă pentru fiecare candidat la împărăție.
Întrebarea noastră de studiu este: Cum să învățăm să spunem fiecărui om, de aproape, sau de departe că Dumnezeu îl iubește și dorește să-l salveze în mod personal în împărăția iubirii Lui?
În principiu, răspunsul este simplu: Să studiem metoda, sau metodele lui Hristos. În realitate, aceasta este o știință care necesită întreaga perioadă a vieții noastre pentru a fi dusă la bun sfârșit.
Deci, vom studia acum modul în care Isus S-a ocupat de fiecare ucenic în parte, în mod diferențiat pentru a-l forma și a-l aduce la nivelul său optim de slujire. Pentru că în ultimă instanță, propovăduirea Evangheliei trebuie să devină formare de ucenici, după modelul Marelui Învățător al oamenilor. Vom lua în discuție patru dintre cei 12 ucenici: Petru, Ioan, Toma și Iuda.
- Petru. Un pescar sărac din Capernaum, familist și cu obligațiile de rigoare. Isus îl cheamă direct, prin fratele său Andrei. Îi schimbă numele din aramaică în greacă și îl asigură că se va baza pe el în stabilirea și conducerea bisericii Sale. Petru este: impulsiv, sincer, curajos, nechibzuit, devotat, permanent în față, purtător de cuvânt. Slab în fața fricii, dar capabil de pocăință sinceră. Petru este un conducător înnăscut și totuși ușor de influențat. Isus îi acordă încredere și înțelegere, dar nu-l cruță de mustrări dintre cele mai dure, în prezența celorlalți. La sfârșitul vieții sale Petru se dovedește a fi vrednic de chemarea și misiunea încredințate.
- Ioan. Un tânăr dintr-o familie înstărită, chemat împreună cu fratele lui, Iacob. Cei doi frați împreună cu Petru formează nucleul dur al grupului de ucenici. Ei sunt supranumiți „Fii tunetului” din cauza temperamentului violent care îi caracterizează înainte de convertire. Demersul spiritual al lui Ioan este lent, dar sigur până când devine, ucenicul iubit și apoi ucenicul iubirii. Ioan este sensibil și profund, atașat și devotat lui Isus, astfel încât la cruce, Isus îi încredințează pe mama Sa în grijă. El este zelos și pasionat, atent și asumat. Teolog autentic și profund. La Ioan, blândețea plină de dragoste și zelul determinant se combină în mod fericit. Isus îl păstrează mereu aproape și îl protejează în mod vizibil.
- Toma este un ucenic profund uman. Porecla de „necredinciosul” este puțin exagerată. Departe de el de a fi un sceptic. El caută dovezi solide pentru a crede, iar Isus nu Se sfiește să i le ofere cu generozitate. Toma este rațional și prudent, dar dedicat și curajos când propune să meargă și ei să moară cu Lazăr. Toma este direct și sincer, nu-și ascunde neștiința și nepriceperea. „Doamne, noi nu știm nici unde Te duci și nici calea într-acolo”. Isus îi acordă atenție și răbdare până când Toma se convinge, știind că după aceea Se poate baza pe el fără rezerve.
- Iuda. Admiterea lui Iuda între cei 12 este diferită de a celorlalți. Iuda nu este chemat de Maestru. Ceilalți ucenici mijlocesc vehement primirea lui între ei. Iuda are o puternică imagine publică de administrator competent. Personaj complex, greu de redus la o simplă etichetă de „vânzător”. Iuda este un amestec difuz de inteligență practică, nemulțumire latentă, idealism și egoism. Iuda este victima propriului său mod de a fi. Isus îi acordă o atenție plină de dragoste și respect, extrem de atent cu sensibilitățile sale privind imaginea sa publică. Niciodată nu l-a criticat direct și deschis. A se vedea mirul de nard al Mariei. Nu ar trebui să ne grăbim să-l criticăm prea aspru pe Iuda pentru că avem o mulțime de asemănări. Iuda își formează propria sa filozofie de viață în care el este cel ce știe mai bine decât ceilalți…
Concluzie:
Petru este focul viu care izbucnește din senin, Ioan este jeraticul care asigură toată căldura necesară. Toma este factorul rațional care reglează temperatura. În schimb. Iuda este cazul ratat în totalitate din cauza lui însuși, având toate condițiile să fie salvat, dar fără succes.
Isus le-a acordat fiecăruia cele mai bune condiții pentru dezvoltare. Eșecul lui Iuda nu aduce nici-un reproș Învățătorului.
Aplicație:
Să-i iubim pe oameni fără discriminare și să-i tratăm diferențiat în funcție de specificul fiecăruia. Așa funcționează dragostea lui Dumnezeu pe care El o pune în noi în mod abundent la cerere. Putem fi în siguranță de a nu greși modul de a-i trata pe oameni, numai atunci când cerem și folosim călăuzirea Duhului care ne învață ce să spunem și cum să procedăm în fiecare caz în parte.
Oficiul Profetic:
Hristos a hotărât ca același Duh care a fost trimis să-i țină locul ca Instructor al primilor Săi lucrători să fie și Instructorul lucrătorilor Săi de astăzi. Făgăduința Sa este: „Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.” (Matei 28:20) Educație 96.
Întrebări pentru introspecție:
- Am reușit să identific modul adecvat în care Dumnezeu continuă să lucreze la formarea mea ca ucenic?
- Reușesc să-mi diversific și să-mi adaptez în mod aplicat metodele de lucru cu fiecare dintre colaboratorii mei pentru un maxim de profit spiritual?
- Ce aș putea cere Duhului să-mi aducă pentru a face lucrarea mea mai eficientă în cunoașterea oamenilor și lucrarea mea cu ei și pentru ei?
Urgențe în așteptare este o călătorie în care pastorul Ion Buciuman ne este ghid în descoperirea schimbărilor urgente de care avem nevoie ca să putem fi gata, căci Mirele vine!
