de Connie Jones
Experiența pe care o voi împărtăși cu voi este o mărturie a Dumnezeului nostru, care este Marele Restaurator și Vindecător al unei inimi amare și frânte.
M-am născut într-o familie adventistă, iar tatăl meu a fost pastor. Era iubit și foarte respectat de familia bisericii noastre și toată lumea credea că suntem o familie pastorală normală, fericită. La urma urmei, după aparențele exterioare, așa arătam. Dar, după cum știm cu toții, aparențele pot fi înșelătoare. Nimeni nu știa de tristețea și durerea care existau în casa noastră.
Am fost trezită la o vârstă foarte fragedă de ceea ce părea a fi o ceartă în dormitorul părinților mei. Ceea ce am văzut a fost ceva ce niciun copil nu ar trebui să vadă vreodată: abuzul mamei mele și temperamentul furios al tatălui meu.
Ne-am mutat mult. În mintea mea de copil, nu înțelegeam de ce ne mutam mai mult decât alte familii de pastori. Mă nedumerea. Mă acomodam și îmi făceam prieteni, apoi ne mutam din nou, schimbând școala la fiecare câțiva ani. Mă simțeam mereu dezrădăcinată.
Pe măsură ce am crescut și am intrat la școală și am fost suficient de mare să înțeleg, am devenit conștientă de ce ne mutam atât de des. Vedeți voi, tatăl meu avea aventuri cu diferite femei din biserica noastră, așa că a trebuit să ne mutăm mereu pentru a scăpa de consecințele acestor aventuri.
Apoi am intrat în adolescență, am avut probleme spirituale și mi-am pierdut legătura cu Domnul meu. Am început să renunț la mâna Lui. Când îi auzeam pe oameni vorbind despre dragostea necondiționată a Tatălui nostru Ceresc, nu mă regăseam. Cum puteam să mă raportez la un Tată al iubirii necondiționate, un Dumnezeu care auzea și răspundea la rugăciuni, când eu nu experimentasem niciodată iubirea necondiționată a tatălui meu pământesc, ci doar un tată al mâniei și al abuzurilor?
Când aveam 16 ani, părinții mei s-au despărțit. Tatăl meu și-a luat un concediu de la slujba de pastor, iar eu și mama ne-am mutat la Collegedale, Tennessee. Zvonurile despre tatăl meu se răspândeau, iar eu mă simțeam umilită și rușinată. Prieteniile erau distruse. În această perioadă, am urmat în fiecare an la un alt liceu. Amărăciune profundă a început să-mi umple inima.
Cu toate acestea, chiar dacă Îi dădeam drumul din mână Tatălui meu Ceresc, El nu a dat drumul mâinii mele. Dumnezeu avea un plan pentru mine. Știa ce va urma pentru familia mea și că voi avea nevoie de cineva care să mă țină de mână.
În timpul ultimului meu an la academie, El l-a adus pe Donnie Jones în viața mea. Donnie a fost iubirea vieții mele deja de 45 de ani acum. Venirea lui în viața mea a venit la momentul perfect, iar mâna lui avea să fie mâna pe care să o țin și care îmi va da puterea de a face față la ceea ce urma să se întâmple. Tatăl meu Ceresc a fost, de asemenea, cu mine în toate aceste momente, chiar dacă nu Îl iubeam și nu aveam încredere în El pe atunci.
Părinții mei s-au reunit în cele din urmă, iar tatăl meu s-a întors la pastorație, dar, din păcate, nimic nu s-a schimbat. Furiile, aventurile și abuzurile asupra mamei mele au continuat.
Donnie și cu mine ne-am căsătorit și au trecut trei ani. În cele din urmă, după multe inimi frânte și vieți distruse, Domnul a spus că este suficient, iar tatălui meu i s-a spus că va trebui să părăsească pastorația.
Părinții mei au divorțat, iar Domnul i-a dat mamei puterea de a se îndepărta de abuzul și rușinea anilor. Atunci am jurat că nu voi mai avea niciodată de-a face cu tatăl meu din cauza alegerilor pe care le făcuse. Nu va mai face parte din viața mea. Amărăciunea și ura față de el mi-au consumat inima.
Timp de 35 de ani, această amărăciune și ură au crescut, iar eu nu am vrut să am nimic de-a face cu tatăl meu. Simțeam că am tot dreptul să îl fac să sufere pentru ceea ce a făcut familiei noastre. Știam cu toții că modul în care ne-a tratat și alegerile pe care le-a făcut au fost greșite. Alegerile lui ne spulberaseră familia. Cu toate acestea, iubitorul meu Tată Ceresc nu renunțase la tatăl meu și avea un plan diferit.
În februarie 2019, pastorul Don MacLafferty a venit la biserica Collegedale, iar el și fiica sa, Julie, au ținut o serie de întruniri de redeșteptare la care am participat eu și Donnie.
Într-o seară, pastorul Don a citit versetele din Ezechiel 36:26-27: „Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele. „
El a spus că, dacă vrem să fim folosiți de Domnul, trebuie să ne cercetăm inimile și să ne golim inimile de orice amărăciune și ură, astfel încât Duhul Sfânt să poată locui în inimile noastre.
Am știut că Duhul Sfânt îmi vorbea în acea seară. Aveam acea inimă de piatră. Știam ce trebuie să fac. Cei treizeci și cinci de ani de amărăciune și ură din inima mea mă transformau în cineva care nu-mi plăcea.
După întrunire, eu și Donnie ne-am întâlnit personal cu pastorul Don și i-am spus povestea mea. Fără să judece, el s-a rugat cu noi și ne-a încurajat. Zile întregi după aceea, eu și Donnie ne-am rugat împreună ca Domnul să-mi dea o inimă nouă, dar amărăciunea, durerea și ura erau prea adânci, prea intense. Cum aș fi putut ierta pe cineva care mă rănise atât de profund, pe cineva care nici măcar nu-mi ceruse iertare?
Într-o dimineață, în timp ce eu și soțul meu Donnie îngenuncheam împreună în rugăciune, ne-am rugat ca Dumnezeu să-mi vindece inima de piatră. M-am ridicat din genunchi, fără să mă simt altfel. Nu dormisem bine de câteva zile, luptându-mă cu asta, și eram epuizată. I-am spus lui Donnie că am de gând să mă întind și să încerc să dorm puțin. M-am dus în dormitorul nostru și am îngenuncheat din nou lângă patul nostru în timp ce îmi vărsam inima în lacrimi către Domnul. L-am implorat să-mi îndepărteze inima de piatră plină de amărăciune și ură și să mă schimbe. Nu voiam să mai port această povară grea.
În cele din urmă, după treizeci și cinci de ani, I-am predat lui Isus inima mea plină de amărăciune și am depus-o cu totul la picioarele Sale. L-am rugat să facă operația Sa totală și completă pe inima mea.
M-am târât în pat și m-am sucit și învârtit câteva minute, dar apoi m-a cuprins o pace cum nu am mai simțit până atunci. A fost ca și cum iubitorul meu Mântuitor Și-a băgat mâinile cu unghii în pieptul meu, mi-a scos inima de piatră și mi-a dat o inimă de carne plină de pacea Sa. M-am simțit ca și cum El ar fi spus: „Ai purtat-o destul de mult, copila Mea. Acum Mi-ai predat-o Mie; nu mai este a ta să o porți”.
M-am dat imediat jos din pat și am coborât scările. I-am spus lui Donnie ce a făcut Domnul și ce știam că trebuie să fac. Trebuia să mă duc să-mi văd tatăl și să-i cer iertare pentru modul în care l-am tratat și pentru amărăciunea pe care i-am purtat-o atâția ani.
Deși îl văzusem pe tatăl meu o singură dată, în ultimii 35 de ani, când am ajuns la el acasă, am fost primită cu căldură. Am îngenuncheat lângă el și i-am luat mâna. „Tati”, am început eu. „Dumnezeu a făcut un lucru minunat pentru mine și sunt aici pentru a-ți cere iertare pentru toată ura și amărăciunea pe care le-am păstrat în inima mea împotriva ta în ultimii treizeci și cinci de ani.”
Tatăl meu m-a iertat cu bunăvoință în timp ce plângeam amândoi. Apoi m-am întors spre soția lui și i-am cerut iertare pentru amărăciunea mea față de ea pentru că a avut o parte în ceea ce s-a întâmplat cu familia noastră. Din nou, am fost iertată cu generozitate. Ne-am rugat împreună, iar când Donnie și cu mine ne pregăteam să plecăm, tatăl meu a luat cuvântul. „Connie, mai este un singur lucru pe care mi-ar plăcea să îl pot face înainte de a părăsi această lume: Aș vrea să-i cer iertare mamei tale pentru tot ceea ce am făcut-o să treacă”. (Părinții mei nu se mai văzuseră și nu mai vorbiseră de la divorțul lor, cu 35 de ani înainte).
Vedeți voi, Domnul trimisese deja Duhul Sfânt să lucreze și asupra inimii tatălui meu, pentru a aduce vindecarea în familia noastră, iar Dumnezeu a făcut ca acel moment să se întâmple. El a vorbit, de asemenea, la inima scumpului meu soț, Donnie, pentru a ajuta la orchestrarea reunirii părinților mei. Tatălui meu i s-a dat ocazia să îi ceară iertare mamei mele, iar ea a fost capabilă să ierte. Dumnezeu a adus vindecarea într-o familie rănită și distrusă, iar ambii mei părinți și-au găsit iertarea unul față de celălalt.
În iunie 2024, am primit darul prețios de a fi alături de tatăl meu în spital, chiar înainte ca el să adoarmă în Isus la vârsta de 94 de ani. Am citit și ne-am rugat împreună, iar el mi-a spus cât de împăcat era cu Domnul. Ce s-ar fi întâmplat dacă nu L-aș fi lăsat pe Domnul să-mi smerească inima și să-mi dea un nou spirit de iertare față de tatăl meu? Aș fi ratat această experiență prețioasă, precum și pacea de care avea nevoie inima mea
Prieteni, prețiosul nostru Mântuitor a iertat în timp ce atârna, murind pe cruce și a strigat: „Tată, iartă-i”. Cum am putea să nu-i iertăm și noi pe cei care ne-au rănit și ne-au provocat durere?
Desigur, iertarea este foarte dificilă dacă persoana care ne provoacă durerea nu recunoaște ceea ce a făcut. De asemenea, este dificilă atunci când nu își vede nevoia de a fi iertată sau când continuă să ne rănească. Nu închidem ochii și nu încurajăm abuzul continuu oferindu-ne iertarea. Trebuie să menținem limite sigure. Dar această călătorie a iubirii pline de sacrificiu și a iertării față de membrii familiei noastre (sau față de oricine ne-a rănit) nu înseamnă să permitem comportamente distructive, ci să-i permitem lui Dumnezeu să ne elibereze de distrugerea care are loc în sufletele noastre. Amărăciunea este o boală mortală care distruge din interior spre exterior. Ea absoarbe viața din călătoria noastră spirituală ca un cancer mortal. Ea nu poate exista în inimile celor care se pregătesc pentru cer. Deși nu putem schimba caracterul sau alegerile celor care ne-au rănit, Îl putem lăsa pe Dumnezeu să ne schimbe propria inimă. El va îndepărta rădăcina otrăvitoare mortală a amărăciunii, dacă Îi dăm voie.
Isus este cu adevărat Vindecătorul și Restauratorul inimilor amare și rănite. El este Maestrul Chirurg al Inimii. Dacă El a făcut această minune frumoasă în familia noastră, poate face aceeași minune și pentru tine. Întrebarea este, Îl vei lăsa?
Connie Jones este asistentă medicală pensionară și își petrece timpul alături de soțul ei, Donnie, iubindu-și nepoții și făcând voluntariat pentru In Discipleship. Ea și soțul ei ajută, de asemenea, la evenimentele de formare a ucenicilor Înapoi la altar din întreaga lume.
Traducere: Adina Păltineanu
