A făcut un bici de ștreanguri și i-a scos pe toți afară din Templu, împreună cu oile și boii, a vărsat banii schimbătorilor și le-a răsturnat mesele. Ioan 2:15
De obicei, biciul este simbolul pedepsei și al asupririi. În acest pasaj, harapnicul este simbolul indignării și al reformei imediate. El devine semnul autorității cu care Hristos Își curăță Templul, îndepărtând oamenii și lucrurile neconforme cu sfințenia locului. Când este întrebat: Cu ce putere faci acest lucru?, El face o aplicație surprinzătoare vorbind despre misiunea venirii Sale. Propriul Său Templu, corpul Său, nu numai că avea să fie biciuit, avea să fie desființat pe o perioadă de trei zile ca să se împlinească Scriptura.
Cu siguranță că Dumnezeu a dat fiecărui om o anumită autoritate și un semn de recunoaștere a acestei autorități. Care este semnul autorității mele în materie de reformă și curățire a locului în care mă aflu? În ce măsură mânuiesc Scriptura ca simbol al capacității de a opera schimbări în propria viață și în viața altora? Hristos a folosit biciul fără să lovească; este aceasta lecția de care am nevoie permanent? Cum folosesc Scriptura pentru a produce efecte imediate fără a răni, sau ofensa pe cineva în mod inutil și ineficient?
