Și Țiba a răspuns împăratului: „Mai este un fiu al lui Ionatan, olog de picioare!” 2 Samuel 9:3
Handicapul lui Mefiboșet, fiul lui Ionatan nu i-a creat nici un dezavantaj în ce privește redobândirea proprietăților moștenite de la întreaga familie a lui Saul, iar pe deasupra avea să fie invitat permanent la masa lui David, cot la cot cu membrii casei împăratului. Deși pentru cei din vechime handicapul era un motiv serios de excluziune socială, iubirea lui David pentru Ionatan l-a făcut să depășească orice prejudecăți și conveniențe. Mefiboșet a fost tratat cu tot respectul și considerația. Societatea contemporană este datoare să asigure confortul și demnitatea tuturor persoanelor dezavantajate.
Care este reacția mea atunci când vin în legătură cu persoane cu infirmități? Caut să evit să am de-a face cu cei dezavantajați, sau fac tot ce îmi stă în putință să-i ajut să trăiască decent și să se manifeste în deplinătatea decenței ființei umane? Cum i-a tratat Isus pe cei bolnavi, handicapați sau posedați? În ce măsură pot și eu să contribui la alinarea suferințelor și atenuarea dezavantajelor persoanelor aflate în dezavantaj? Cunosc programul „Ridică-te și umblă” și aș dori să particip cu ceva, măcar cu o mică donație pentru acest mod de a alina durerile acestor oameni?
