Ferește-te de basmele lumești și băbești. Caută să fii evlavios. 1 Timotei 4:7
Basmul este o poveste logică antrenantă, izvorâtă din imaginație, care ilustrează lupta dintre contrarii, folosind simboluri specifice și construiește caractere și comportamente fie de dorit și eroice, fie inacceptabile și care trebuie evitate și sancționate ca atare. Ca instrument educațional, basmul poate sta alături de parabolă, legendă, alegorie, sau fabulă, dar ca sursă de inspirație pentru viața spirituală este preferată Biblia cu genurile ei literare: Legea, Prorocii și Psalmii. Timotei primește de la Pavel sugestia de a-și alimenta sufletul din izvorul sacru atunci când este vorba de a-și dezvolta o experiență religioasă sănătoasă, autentică și puternică.
De ce nu sunt resursele apocrife demne de încredere atunci când este vorba despre formarea doctrinei, moralei și liturgicii biblice? Deși cărțile apocrife conțin ilustrații despre marea luptă și construiesc personaje cu calități excepționale, ce le împiedică să devină singura normă de viețuire creștină? De ce trebuie să facem o deosebire atentă între cărțile canonice și cele apocrife? În ce măsură putem folosi materiale izvorâte din ficțiune în procesul înțelegerii lumii în care trăim și a educării caracterului pentru o lume mai bună?